Societatea secretă a lui Moise: Linia de sânge mozaică și o conspirație de trei milenii

Recenzii ale cititorilor

„Societatea secretă a lui Moise” a lui Flavio Barbiero prezintă o explorare convingătoare, dar controversată, a influenței lui Moise și a descendenților săi asupra civilizației occidentale. În timp ce unii cititori consideră teza fascinantă și provocatoare, alții o critică pentru lipsa unui suport istoric riguros și a diligenței necesare în cercetare. Scriitura este lăudată pentru că este captivantă, deși cartea nu este recomandată celor care caută o lucrare strict academică.

⬤ Scriere captivantă și provocatoare care prezintă teorii interesante despre influența lui Moise și a descendenților săi.
⬤ Cercetare de înaltă calitate și o narațiune convingătoare care invită cititorii să regândească perspectivele istorice.
⬤ Mulți cititori își exprimă dorința de a recomanda cartea și de a discuta ideile acesteia în continuare.

⬤ Unii cititori consideră argumentele slabe și lipsite de dovezi substanțiale.
⬤ Teza este descrisă ca fiind speculativă și imaginativă mai degrabă decât fundamentată pe fapte istorice riguroase.
⬤ Sunt raportate probleme cu calitatea producției cărții.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Secret Society of Moses: The Mosaic Bloodline and a Conspiracy Spanning Three Millennia

Conținutul cărții:

O reexaminare radicală a istoriei occidentale care sugerează că descendenții lui Moise au fost arhitecții ascensiunii Bisericii Romane și strămoșii aristocrației europene.

- Răspunde la dispariția inexplicabilă din Biblie a oricărei mențiuni despre descendenții lui Moise.

- Dezvăluie rolul-cheie jucat de Josephus Flavius în modelarea creștinismului timpuriu.

- Explică legătura acestei preoții secrete cu societățile secrete moderne, precum francmasonii.

După cartea Exodul, cei doi fii și numeroșii urmași ai lui Moise dispar cu toții din Biblie. Ancheta lui Flavio Barbiero asupra acestei absențe ciudate și studiul său asupra luptei de secole pentru putere dintre familiile preoțești care se luptau pentru controlul Templului din Ierusalim încep cu rebeliunea împotriva Romei - și apariția pe scena mondială a lui Josephus Flavius, unul dintre descendenții lui Moise. În anul 70 d.Hr., când Templul din Ierusalim a fost distrus de Titus Flavius și mii de preoți evrei au fost exterminați, Josephus, purtând acum numele de familie al sponsorului său, l-a urmat pe Titus Flavius la Roma împreună cu cel puțin 250 de rude și prieteni. Aici au fost făcuți cetățeni romani, dar ulterior au dispărut din istoria înregistrată.

Studiul atent al lui Barbiero asupra creștinismului timpuriu arată, totuși, că acești membri supraviețuitori ai neamului înalților preoți ai lui Moise au reușit să preia controlul asupra Bisericii romane în devenire și au pus la cale succesul său extraordinar. Folosind o gamă largă de dovezi extrase din domenii atât de disparate precum arheologia, heraldica și genetica, Barbiero arată cum acești descendenți ai lui Moise au folosit cultul lui Mithras pentru a prelua în cele din urmă controlul și asupra autorității romane seculare. El urmărește apoi, pas cu pas, răspândirea membrilor acestei elite preoțești secrete în ceea ce avea să devină aristocrația Europei medievale și modul în care influența lor continuă să fie resimțită în societățile secrete moderne, precum francmasoneria.