Șocul sacru: Încadrarea experienței vizuale în Bizanț

Titlul original:

Sacred Shock: Framing Visual Experience in Byzantium

Conținutul cărții:

„Astfel, un miracol își părăsește cadrul, iar un detaliu epifanic iluminează o întreagă epocă” - Derek Walcott, din «Hoțul lui Tiepolo».

Arta nu exista în Bizanț. După cum explică Glenn Peers în Sacred Shock, existau, în schimb, o varietate de obiecte devoționale - cruci pectorale, mozaicuri bisericești, icoane și manuscrise iluminate - considerate ca infuzate de prezența divină și utilizate în practicile religioase. Ceea ce îl preocupă pe Peers în această carte provocatoare sunt mijloacele prin care relația dintre divin și uman s-a manifestat prin intermediul obiectelor materiale lucrate manual.

Potrivit lui Peers, obiectele devoționale din Bizanț ar trebui să fie înțelese ca având un detaliu sau un loc care joacă un rol important în „încadrarea” semnificației lor pentru privitori. După o discuție pătrunzătoare despre crucile pectorale, Peers examinează o serie de studii de caz, care includ reprezentarea sângelui lui Hristos în Psaltirea Chludov, o icoană a Sfântului Gheorghe din secolul al XIV-lea și Mandylionul, o relicvă celebră despre care se crede că păstrează urmele chipului lui Hristos.

Sacred Shock combină erudiția cu analiza atentă a obiectelor devoționale bizantine și discutarea unor aspecte de mare importanță pentru studiul experienței vizuale. Cartea este semnificativă atât ca explorare a metodologiei istoriei artei, cât și ca o contribuție la înțelegerea lumii medievale.