Soldații penelului: Consiliul de război al scriitorilor în Al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea examinează Writer's War Board, un grup de autori și jurnaliști influenți din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a produs propagandă pentru efortul de război intern al SUA. Deși documentarea activităților și impactului Consiliului este completă, autorul adoptă o perspectivă oarecum naivă care nu reușește să evalueze în mod critic implicațiile unor astfel de eforturi de propagandă.

⬤ Istoria bine documentată a Consiliului de război al scriitorilor și a activităților sale.
⬤ Acoperă o gamă largă de mijloace de propagandă utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
⬤ Evidențiază impactul Consiliului asupra culturii americane și asupra efortului de război.
⬤ Bursă onestă care recunoaște critica contemporană.

⬤ Lipsește o analiză critică a implicațiilor morale și a eficienței propagandei.
⬤ Concluzionează cu o viziune simplistă asupra impactului propagandei - pozitiv sau negativ nu este pe deplin explorat.
⬤ Abordarea autorului „scopul justifică mijloacele” poate părea naivă și prea simplificată.
⬤ Discuții limitate privind natura și scopurile propagandei.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Soldiers of the Pen: The Writers' War Board in World War II

Conținutul cărții:

Între 1942 și 1945, un grup restrâns și influent de personalități din mass-media și-au oferit voluntar serviciile pentru a forma Writers' War Board (WWB), acceptând cererile agențiilor guvernamentale de a crea propagandă. Printre membri s-au numărat scriitorul de romane polițiste Rex Stout, câștigătoarea premiului Pulitzer și a premiului Nobel Pearl S.

Buck, romancierul și scriitorul sportiv Paul Gallico, editorul Book-of-the-Month Club și popularul prezentator radio Clifton Fadiman, precum și liricul de pe Broadway Oscar Hammerstein II. WWB a mobilizat mii de alți scriitori din întreaga țară pentru a răspândi campaniile sale prin articole, apariții publice, emisiuni radio și multe altele. WWB a primit bani federali, păstrându-și în același timp statutul de organizație privată care putea organiza campanii fără supravegherea guvernului.

Istoricul Thomas Howell susține că această poziție unică a făcut ca istoria WWB să treacă neobservată, deoarece nu a fost recunoscută ca parte oficială a efortului de război al guvernului. Cu toate acestea, activitatea WWB a avut un impact uriaș asupra culturii națiunii pe timp de război, iar această istorie fascinantă va informa gândirea contemporană cu privire la propagandă, mass-media și societatea americană.