Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 9 voturi.
În Somebody Telling Somebody Else, James Phelan propune o schimbare de paradigmă pentru teoria narațiunii, trecând de la a privi narațiunea ca pe o structură la a o vedea ca pe o acțiune retorică în care un povestitor utilizează în mod selectiv resursele narațiunii pentru a atinge anumite scopuri în relație cu anumite audiențe. Phelan explorează consecințele acestei schimbări pentru înțelegerea diferitelor elemente ale narațiunii, inclusiv narațiunea fiabilă și nesigură, dialogul personaj-personaj și ocaziile de narațiune.
Făcând acest lucru, el oferă noi lecturi ale unei game largi de narațiuni, de la "Mândrie și prejudecată" a lui Jane Austen la "Anul gândirii magice" a lui Joan Didion, de la "Lord Jim" a lui Joseph Conrad la "The Year of Magical Thinking" a lui George V. Higgins, The Friends of Eddie Coyle, de la "Das Urteil" a lui Franz Kafka la "Recitatif" a lui Toni Morrison, de la "Stitches" a lui David Small la "Third and Final Continent" a lui Jhumpa Lahiri, de la "Appearances" a lui John O'Hara la "Enduring Love" a lui Ian McEwan.
Phelan susține că viziunea standard asupra narațiunii ca o sinteză între poveste și discurs este inadecvată pentru a gestiona complexitatea comunicării narative și demonstrează puterea explicativă mai mare a viziunii sale retorice. În plus, Phelan acordă o nouă importanță prezenței și activității "altcuiva", arătând că răspunsurile publicului la o narațiune influențează adesea însăși construcția acesteia.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)