Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Titlul original:
Russian Space Probes: Scientific Discoveries and Future Missions
Conținutul cărții:
Brian Harvey relatează pentru prima dată istoria definitivă a sondelor spațiale științifice rusești și cunoștințele dobândite de acestea despre Pământ, mediul său, Lună, Marte și Venus. El examinează ceea ce a realizat de fapt știința spațială rusă în ceea ce privește aprofundarea cunoștințelor noastre despre sistemul solar, concentrându-se asupra instrumentarului și obiectivelor și rezultatelor științifice, asupra informațiilor obținute și a lecțiilor învățate. Casetele și graficele sunt utilizate pe scară largă pentru a transmite într-un mod ușor de înțeles pentru cititorul neștiințific problemele și aspectele abordate și rezolvate de știința spațială sovietică. Cartea se deschide cu povestea începuturilor științei spațiale în Rusia, care a început când primele rachete rusești au fost lansate în atmosfera înaltă de la Kapustin Yar la sfârșitul anilor 1940. Au fost transportate instrumente pentru măsurarea și cartografierea atmosferei, iar mai târziu rachetele au transportat câini pentru a testa reacțiile acestora la imponderabilitate. Pentru a devansa America pe orbita Pământului, au fost lansați doi sateliți mai simpli decât se prevăzuse inițial, Sputnik și Sputnik 2, care au furnizat unele informații inițiale privind densitatea atmosferică, în timp ce următorul Sputnik 3 a transportat douăsprezece instrumente pentru a măsura centurile de radiații, radiațiile solare, densitatea atmosferei și câmpul magnetic al Pământului.
Autorul povestește cum, până în anii 1960, Uniunea Sovietică a dezvoltat un program de investigare a spațiului din apropierea Pământului folosind sateliți în cadrul programului Cosmos, în special DS (Dnepropetrovsky Sputnik), sateliți mici dezvoltați pentru a investiga meteoroizii, radiațiile, câmpurile magnetice, atmosfera superioară, activitatea solară, ionosfera, particulele încărcate, razele cosmice și geofizica. Brian Harvey prezintă apoi rezultatele științifice ale explorării lunare rusești, începând cu descoperirea vântului solar de către Prima navă cosmică și cartografierea inițială a părții îndepărtate a Lunii de către Stația interplanetară automată. El descrie Luna 10, care a realizat primul studiu complet al mediului lunar, Luna 16, care a adus solul înapoi pe Pământ și cele două rovere lunare care au parcurs 50 km pe suprafața lunară, efectuând mii de măsurători, analize ale solului și fotografii, precum și profiluri ale unor zone distincte. Capitolele 4 și 5 descriu în detaliu rezultatele științifice ale misiunilor către Venus și Marte, înainte de a analiza stațiile spațiale orbitale în capitolul 6. Știința spațială a constituit o parte importantă a primului program spațial cu echipaj uman, accentul fiind pus în primul rând pe reacția omului la imponderabilitate, pe durata șederii pe orbită și pe efectele asupra organismului, precum și pe expunerea la radiații.
Capitolul 7 analizează stadiul ulterior al științei spațiale sovietice și ruse, inclusiv Astron și Granat, cele două observatoare din anii 1980, și Bion, programul de biologie spațială care a trimis pe orbită maimuțe și alte animale. Ultimul capitol privește spre o nouă perioadă a științei spațiale rusești, cu seria de observatoare Spektr și o serie de sateliți științifici mai mici în cadrul Planului spațial federal 2006-2015.
