Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Songbooks” este un ghid cuprinzător și captivant al literaturii privind muzica populară americană, care se întinde din anii 1700 până în prezent. Cartea prezintă un comentariu stilizat despre diverse cărți cu tematică muzicală, ceea ce o face atât informativă, cât și plăcută pentru cititorii interesați de istoria muzicii.
Avantaje:Cartea este bine scrisă, captivantă și oferă o prezentare completă a literaturii privind muzica populară americană. Ea acoperă o gamă largă de subiecte și genuri, inclusiv artiști și mișcări notabile, și oferă comentarii pătrunzătoare și uneori de opinie. Perspectiva proaspătă a autorului și fondul extins de lectură sporesc profunzimea analizei.
Dezavantaje:Unele secțiuni pot părea înșelătoare, deoarece abordează teme ample în loc să se concentreze în mod specific asupra cărților menționate. Formatul dens, cu caractere mici, poate fi o provocare pentru unii cititori, iar opiniile pot să nu rezoneze cu toată lumea.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Songbooks: The Literature of American Popular Music
Conținutul cărții:
În Songbooks, criticul și cercetătorul Eric Weisbard oferă un ghid critic al cărților despre muzica populară americană, de la New-England Psalm-Singer a lui William Billings din 1770 până la memoriile Decoded ale lui Jay-Z din 2010.
Bazându-se pe experiența sa în editarea secțiunii muzicale a Village Voice, coeditarea Journal of Popular Music Studies și organizarea Pop Conference, Weisbard face legătura între scrierile despre muzica americană, de la memorii, biografii și compilații de cântece la romane de blues, eseuri de revistă și studii academice. Autorii acestor lucrări sunt la fel de diverși ca muzica însăși: femei, persoane de culoare, scriitori queer, cercetători autodidacți, poeți, muzicieni și elite care se leapădă de normele sociale.
Fie că analizează cărți despre Louis Armstrong, Beatles și Madonna; romanele lui Theodore Dreiser, Gayl Jones și Jennifer Egan; sau diferite abordări ale menestreliei cu chip negru, Weisbard trasează o istorie alternativă a muzicii americane, așa cum a fost ea relatată prin intermediul scrierilor sale. După cum demonstrează Weisbard, cele mai durabile lucrări urmăresc întrebări care persistă dincolo de perioada de timp și de studiile culturale de gen sub forma unor note în zbor, a unor sunete care nu încetează niciodată să își schimbe sensul.
