Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Scarlet Sister Mary” de Julia Peterkin a primit o serie de recenzii. Mulți cititori îi apreciază povestea captivantă, dezvoltarea bogată a personajelor și descrierea vieții din sud și a comunității de culoare. Cartea surprinde eficient dialectul Gullah și temele iubirii, suferinței și identității culturale. Cu toate acestea, unele critici se concentrează pe finalul abrupt, pe capitolele lipsă în anumite ediții și pe o lipsă percepută de profunzime emoțională și acuratețe istorică. În general, în timp ce scrierea este lăudată, narațiunea poate fi polarizantă.
Avantaje:⬤ Bine scrisă și captivantă
⬤ ușor de citit
⬤ dezvoltare bogată a personajelor
⬤ descriere autentică a vieții din sud și a comunității de culoare
⬤ teme interesante despre dragoste, cultură și identitate
⬤ surprinde eficient dialectul Gullah
⬤ dialog memorabil.
Dezavantaje:⬤ Sfârșit brusc
⬤ în unele ediții lipsesc capitole
⬤ unii cititori au considerat-o plată din punct de vedere emoțional sau lipsită de profunzime
⬤ critici privind acuratețea istorică și portretizarea personajelor
⬤ receptare polarizantă cu opinii mixte privind valoarea sa literară.
(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Scarlet Sister Mary
Conținutul cărții:
Scarlet Sister Mary este un roman scris în 1928 de Julia Peterkin. A câștigat Premiul Pulitzer pentru roman în 1929. Cartea a fost considerată obscenă și interzisă la biblioteca publică din Gaffney, Carolina de Sud. Cu toate acestea, ziarul Gaffney Ledger a publicat în serie întreaga carte.
Scarlet Sister Mary este plasată în mijlocul poporului Gullah din Low Country din Carolina de Sud. Data nu este niciodată stabilită, dar se pare că este în jurul începutului secolului al XX-lea. Personajul principal, Mary, era orfană pe o plantație abandonată și a fost crescută de mătușa Maum Hannah și de fiul ei schilod Budda Ben. Descrierea lui Mary ca „sora stacojie” reflectă conflictul de bază din roman, Mary fiind sfâșiată între dorința de a fi un membru cu o poziție bună în biserică și dorința de a trăi o viață de păcat și plăcere.
Julia a început să scrie povestiri scurte inspirate de viața de zi cu zi și de gestionarea plantației. Robeson (1995) a descris-o ca fiind atât îndrăzneață, cât și grațioasă. Peterkin a trimis scrisori foarte asertive unor persoane pe care nu le cunoștea și pe care nu le întâlnise niciodată. De exemplu, ea le-a scris scriitorilor Carl Sandburg și H. L. Mencken și a inclus mostre din scrierile sale despre cultura Gullah din Carolina de Sud. Trăind în principal pe plantație, ea i-a invitat pe Sandburg, Mencken și alte personalități pe plantație. Sandburg, care locuia la o zi distanță în Flat Rock, Carolina de Nord, a vizitat-o. Deși Mencken nu a vizitat-o, el a devenit agentul literar al lui Peterkin la începutul carierei acesteia, o posibilă dovadă a scrisorilor ei convingătoare. În cele din urmă, Mencken a condus-o la Alfred Knopf, care a publicat Green Thursday, prima ei carte, în 1924.
Pe lângă o serie de romane ulterioare, povestirile ei scurte au fost publicate în reviste și ziare de-a lungul carierei sale. Peterkin a fost printre puținii autori albi specializați în experiența afro-americană.
