... Dar cu cât îmbătrâneam, cu atât deveneam mai rău. Am dobândit un secret profund și o aversiune față de viața pașnică și pioasă pe care o ducea familia mea și pe care o împărtășeau toate familiile din împrejurimi. Codul de etichetă, ritualul recepțiilor, banalitatea îngrozitoare a vizitelor schimbate, toate îmi provocau greață. Abia ajunsă la vârsta de opt ani, mi-am spus că tot ce trebuie să fac pentru a supraviețui este să vreau și mi-am jurat că voi pleca cât mai curând posibil spre țări cu libertate și soare.
Apoi, indisciplina mea interioară, pe care o reținusem puțin până atunci, a risipit brusc aparența docilității mele exterioare. Lucrurile s-au înrăutățit, insubordonarea a devenit cel mai mic dintre defectele mele și am fost internată într-o mănăstire ca pensionară timp de 9 ani.
Franchețea clară și brutală care mi-a dominat viața m-a făcut odioasă. Ești învățat și ți se ordonă de-a lungul copilăriei să spui adevărul, ți se poruncește să nu minți niciodată, iar când te conformezi prea complet sfaturilor primite, ești neîndemânatic, ești testat...
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)