Spectacolul pedepsei: Lecții de la un secol de filme despre închisori

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Spectacle of Punishment: Lessons from a Century of Prison Films

Conținutul cărții:

Peisajul nostru media contemporan oferă o ofertă nesfârșită de povești cu crime, haos și pedepse. Filmul cu închisori este la fel de popular ca întotdeauna, permițându-ne să simțim că am experimentat închisoarea fără pericolele de a merge acolo. Atunci când consumăm în mod regulat aceste relatări, ajungem să credem lucruri despre sistemul de justiție penală care nu sunt doar false, ci și incredibil de problematice.

Închisorile de la televizor sunt spații terifiante, pline de monștri înspăimântători, adăpostiți alături de băieți buni ocazionali care caută izbăvirea. Dezechilibrul este greu de trecut cu vederea.

Pentru fiecare nelegiuit care caută izbăvirea, există o duzină de băieți răi care caută să îl victimizeze. Ca spectatori, nu putem să nu plecăm de la astfel de reprezentări cu sentimentul că închisorile ar trebui să fie mai dure și mai restrictive. The Spectacle of Punishment cartografiază acest proces, dezvăluind de ce ajungem să credem ceea ce credem și cum influențează aceste convingeri lumea.

Mediul carceral din producțiile hollywoodiene este conceput pentru a se conforma unuia dintre cele trei cadre: închisoare ca loc de joacă, închisoare ca penitență sau închisoare ca paradox. În filmele și emisiunile de televiziune cu teren de joacă, închisoarea este un spațiu în care totul este permis și în care puțină disciplină este impusă, o situație care le permite băieților răi imaginați de Hollywood să trăiască pe picior mare în timpul încarcerării. Închisoarea ca penitență prezintă spectatorilor un mediu carceral periculos care are rolul atât de a-i răscumpăra pe acei nelegiuiți care sunt dispuși să se schimbe, cât și de a-i stăpâni pe cei care, dacă ar fi eliberați, și-ar dezlănțui impulsurile sinistre asupra societății. Închisoarea ca paradox descrie un spațiu corecțional care nu numai că este ineficient în ceea ce privește reabilitarea infractorilor, dar garantează și înrăutățirea infracționalității. Cererea noastră pentru o ofertă nesfârșită de spectacole ale pedepsei ne-a făcut să fim dezinformați cu privire la funcționarea sistemului penitenciar american, să sprijinim extinderea permanentă a acestuia și să fim convinși că închisorile și pușcăriile sunt prea blânde și nerestrictive.