Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o examinare aprofundată a culturii victoriene a politeții prin intermediul personajului Paul Pry, explorând teme ale intimității și discursului social. Deși oferă perspective istorice bogate și rigoare academică, cartea se confruntă, de asemenea, cu critici pentru stilul complex de scriere și atractivitatea sa de nișă.
Avantaje:⬤ Informații ample și interesante despre politețea victoriană și normele sociale.
⬤ Bine scrisă, cu proză elegantă și cercetare aprofundată.
⬤ Perspective captivante asupra originilor politeții moderne din clasa de mijloc și asupra dezbaterilor privind viața privată.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra modului în care un personaj comic precum Paul Pry se raportează la problemele societale legate de viața privată.
Dezavantaje:⬤ Stilul de scriere poate fi prea florid și academic, făcând dificilă implicarea unor cititori.
⬤ Cartea poate părea dezorganizată, lipsită uneori de un accent clar sau de o narațiune coerentă.
⬤ Explorarea limitată a problemelor moderne relevante ale vieții private, contrar așteptărilor unora.
⬤ Pare să se adreseze mai degrabă unui public academic decât cititorilor generali, ceea ce poate limita accesibilitatea sa.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
'I Hope I Don't Intrude': Privacy and Its Dilemmas in Nineteenth-Century Britain
Conținutul cărții:
"I Hope I Don't Intrude" își ia titlul de la sloganul eroului eponim al piesei din 1825 Paul Pry, care a avut un succes imens pe scena londoneză și apoi rapid la New York și în întreaga lume anglofonă. Lucrarea abordează subiectul complex și cu multiple fațete al vieții private în Marea Britanie a secolului al XIX-lea prin examinarea modului în care tropiile, limbajul și imaginile piesei au intrat în discursul public despre viața privată în restul secolului.
Volumul nu este doar o prezentare a unei piese sau a teatrului georgian și victorian târziu. Este mai degrabă o istorie a vieții private, care arată modul în care piesa a răsunat în societatea victoriană și a dezvăluit preocupările acesteia privind secretul personal și de stat, celebritatea, bârfa și scandalul, spionajul poștal, viața privată virtuală, ideea de intimitate și evoluția sferelor publice și private. După 1825, figura prea curioasă a lui Paul Pry a apărut peste tot - în cântece, povești și ziare și pe orice, de la nasturi și ceramică Staffordshire la pub-uri, nave și diligențe - iar "Paul-Prying" a intrat rapid în limbaj.
"I Hope I Don't Intrude" este un tip inovator de istorie socială, care utilizează o bogată cercetare de arhivă pentru a urmări acest artefact cultural prin fiecare aspect al contextului său de consum și care folosește semnificațiile sale pentru a interoga istoria în mare parte ascunsă a vieții private într-o perioadă de transformări majore ale rolului casei, ale comunicării de masă (în special noua poștă, care transmitea mesaje private prin intermediul unui serviciu public) și ale statului. Cu detalii vii și amuzante, inclusiv numeroase ilustrații, David Vincent prezintă cea mai amănunțită descriere încercată până în prezent a unui eveniment recreațional dintr-o epocă care a cunoscut o schimbare decisivă pe piețele de consum.
Studiul său aruncă o lumină nouă asupra tensiunilor perene dintre curiozitate și intruziune care au fost surprinse de Paul Pry și sloganul său. Oferind o nouă descriere a revoluției comunicațiilor din acea perioadă, acesta reevaluează rolul statului și al pieței în crearea unui nou regim al vieții private.
Critica sa a conceptului și practicii de supraveghere se îndreaptă spre preocupările secolului XXI cu privire la invadarea vieții private prin intermediul noilor tehnologii.
