Spirit, lege și biserică: Critici ale lui Rudolph Sohm

Titlul original:

Spirit, Law, and the Church: Critiques of Rudolph Sohm

Conținutul cărții:

Care este locul "organizării" în biserică? În ce măsură biserica trebuie să fie "organizată"? În fond, aceasta a fost întrebarea abordată de celebrul jurist luteran și istoric bisericesc Rudolph Sohm (1841-1917). Concluzia sa a fost radicală: organizarea era o anatemă pentru biserică ca organism spiritual și era tolerabilă doar ca o concesie la necesitățile vieții temporale.

Deși această concluzie pare radicală, ea este de fapt, în termeni practici, poziția de bază a cadrului denominațional așa cum îl experimentăm în zilele noastre. Denominaționalismul tratează organizarea exterioară ca pe o chestiune de indiferență, astfel încât orice număr de opțiuni sunt disponibile, toate fiind la fel de legitime. Rațiunea din spatele acestei indiferențe constă în ideea că fiecare creștin în parte este sursa autorității în biserică, al cărei cadru depinde de consimțământ și alegere. Nu este vorba de ceea ce spune Dumnezeu despre aceasta, ci de ceea ce spune omul. Pentru că a gândi altfel înseamnă să ne impunem voința, alegerea, iar asta nu este ceva ce modernii pot tolera.

Sohm și modernii se întâlnesc la punctul de plecare: biserica în termeni de ordine exterioară, externă, este produsul deciziei omului, nu al poruncii lui Dumnezeu. Cei doi autori incluși în această carte nu sunt de aceeași părere. Adolph Harnack (1851-1930), distins istoric bisericesc, a susținut că biserica a dezvoltat de timpuriu o structură organizatorică și a făcut acest lucru în ascultare de Domnul și Mântuitorul său Isus Hristos. Organizarea și legea sunt într-adevăr valori spirituale, nu doar construcții pământești. Josef Bohatec (1876-1954) a susținut în mod similar că opoziția lui Ioan Calvin față de indiferența luterană în materie de organizare și lege a fost o chestiune de supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Pozițiile lor sunt prezentate aici, în propriile lor cuvinte.

Problema nu este deloc academică. O doctrină adecvată a bisericii vizibile este condiția prealabilă pentru recuperarea culturii și a politicii creștine, într-adevăr pentru extinderea împărăției lui Hristos pe pământ. Indiferența în această privință este de fapt extrem de periculoasă, deoarece trădează domnia lui Hristos. Argumentele prezentate, luate împreună, duc la concluzia inevitabilă că concepția lui Sohm despre biserică și lege sunt paralizante pentru o ecleziologie adecvată. Ele oferă ajutor și confort ideii că biserica vizibilă, organizată, este problema, când, de fapt, ea este soluția.