Stadionul Heysel din Bruxelles: Ora cea mai întunecată a fotbalului european

Recenzii ale cititorilor

Cartea încearcă să ofere o viziune obiectivă asupra dezastrului din finala Cupei din 1985 și include diverse perspective ale fanilor. Cu toate acestea, cartea este criticată pentru aparenta părtinire a autorului față de Liverpool FC, care subminează obiectivitatea și contextul general al relatării.

Cartea prezintă o narațiune excelentă și puncte de vedere valoroase din partea fanilor din ambele tabere cu privire la evenimentele tragice din finala cupei. Cartea are o potențială valoare educativă atunci când se discută despre cultura huliganismului în fotbal.

Prejudecata autorului față de Liverpool FC și suporterii săi diminuează obiectivitatea cărții. Unele critici ale fanilor lui Liverpool sunt considerate inutile și diminutive. Acoperirea contextului istoric al huliganismului fotbalistic este, de asemenea, considerată insuficientă și selectivă.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Heysel Stadium Brussels: European Football's Darkest Hour

Conținutul cărții:

Pentru cei neștiutori, Liverpool a înfruntat Juventus în finala Cupei Europene pe stadionul Heysel din Bruxelles, miercuri 29 mai 1985. A avut potențialul de a fi una dintre cele mai mari finale din toate timpurile, un meci care ar fi trebuit să-și ocupe locul de drept în analele. Liverpool era clubul numărul unu din Europa, iar Juventus avea ocazia de a deveni primul club care câștiga toate cele trei competiții ale Cupei Europei. Juventus pierduse cele două finale anterioare, cu Ajax în 1973 și cu Hamburg în 1983; în ambele meciuri, a primit goluri în primele zece minute ale fiecărei partide. În schimb, Reds câștigase toate cele patru finale anterioare, învingând Borussia Monchengladbach, Bruges, Real Madrid și Roma. Dacă Liverpool ar fi câștigat meciul, ar fi păstrat cupa.

Omul de pe banca de rezerve a lui Liverpool era Joe Fagan. Fagan a condus ultimul său meci, după ce a decis să plece la jumătatea sezonului 1984-1985. El a preluat Liverpool, la vârsta de șaizeci și doi de ani, în vara anului 1983, având sarcina deloc de invidiat de a lua locul lui Bob Paisley, creierul fotbalului. John Keith, jurnalist de fotbal din Merseyside, a remarcat cu inteligență:

"A fost ca și cum ai urca pe scenă după Frank Sinatra. Cum să urmezi un geniu numit Bob Paisley? Ei bine, Joe a găsit o cale și a reușit prima triplă din istoria fotbalului englez.".

Antrenorul lui Juventus a fost legendarul Giovanni Trapattoni. Trapattoni se retrăsese din activitate în 1972, după o carieră strălucită la AC Milan, câștigând două titluri în Serie A și două Cupe Europene, înainte de a câștiga Serie A ca antrenor al lui Inter și Juventus. Pe parcursul carierei sale de aproape patruzeci de ani în management, a mai condus Italia, Republica Irlanda, Fiorentina, Bayern München, Benfica, Red Bull Salzburg și echipa de fotbal a Cetății Vaticanului.

Formațiile celor două echipe erau pline de jucători internaționali, superstaruri și personaje. Juventus îi avea pe campionii mondiali italieni Marco Tardelli și Paolo Rossi, pe marele polonez Zbigniew Boniek și, probabil, pe cel mai mare mijlocaș al generației sale, francezul Michel Platini. Liverpool l-a avut pe elegantul mijlocaș central scoțian Alan Hansen, pe cel mai mare jucător al său, Kenny Dalglish, iar în poartă a fost carismaticul sud-african Bruce Grobbelaar.

În dimineața meciului, Bruxelles-ul s-a trezit sub un soare splendid. Pe fondul vremii minunate, al entuziasmului ocaziei și al sentimentului că aceasta este viața, fanii ambelor echipe se amestecau veseli pe străzile unei capitale europene. Suporterul lui Juventus Simone Stenti, un student în vârstă de 20 de ani la acea vreme, a mers la meci împreună cu tatăl său. El își amintește:

"Îmi plac atât de mult acele momente care preced un meci atât de important, când există emoție, emoție. Erau mulți englezi; încă mai am o eșarfă Liverpool pe care am schimbat-o cu un suporter englez.".

La fel ca Simone, Barry O'Hara, fan LFC, a fost martor la schimbul de eșarfe între suporteri; de asemenea, a văzut fani care își cumpărau băuturi și se sărutau. Totul sună perfect.

Din nefericire, doar câteva ore mai târziu, Peter Jones, comentator de fotbal la BBC, informa națiunea: "Astea sunt lucruri de corespondent de război".

Așadar, cum am ajuns de la fanii care se sărutau și făceau schimb de eșarfe la "chestii de corespondent de război" în doar câteva ore?

Această carte va încerca să explice de ce.