Stăpânire și localitate în lungul secol al XII-lea

Titlul original:

Lordship and Locality in the Long Twelfth Century

Conținutul cărții:

O nouă perspectivă asupra domniei în Anglia între cucerirea normandă și Magna Carta.

Stăpânirea multiplă - adică deținerea de terenuri sau supunerea la mai mult de un stăpân simultan - a fost mult timp considerată, în cadrul modelului "feudal" vest-european, o aberație potențial periculoasă și un semn de declin al structurii de stăpânire. Printr-o analiză a seniorilor minori din Leicestershire, Derbyshire și Staffordshire în timpul lungului secol al XII-lea, acest studiu demonstrează, dimpotrivă, că senioratul multiplu era cel puțin la fel de comun ca senioratul unic în această perioadă și considerat o practică normală, și explorează modul în care acești lorzi minori au folosit flexibilitatea structurilor de seniorat pentru a construi centre de autoritate localizate în peisaj și pentru a deveni actori importanți de sine stătători.

În plus, senioratul a fost doar una dintre forțele pe care seniorii minori au trebuit să le navigheze. În această perioadă, societatea regională a fost profund modelată de legăturile suprapuse ale domniei, rudeniei și localității, fiecare dintre acestea putând avea un impact fundamental asupra relațiilor și comportamentului. Aceste aspecte sunt studiate în cadrul și între onorurile lorzilor, în jurul caselor religioase și al zonelor urbane, precum și într-un studiu de caz apropiat al abației din Burton-upon-Trent. Astfel, această carte contextualizează domnia în cadrul unui peisaj mai larg de putere și influență.