Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o explorare profundă a non-reprezentării în teoria psihanalitică, oferind perspective valoroase pentru clinicieni. Este atractivă din punct de vedere intelectual și combină conceptele teoretice cu exemple clinice practice, ceea ce o face o contribuție semnificativă la literatura psihanalitică.
Avantaje:⬤ Eseuri accesibile din punct de vedere intelectual care abordează situații clinice complexe
⬤ oferă o înțelegere aprofundată a non-reprezentării
⬤ integrează perspective teoretice cu aplicații practice
⬤ scriere erudită și provocatoare
⬤ o resursă valoroasă pentru clinicienii avansați și psihanaliști.
Dezavantaje:⬤ Materialul poate fi o provocare pentru cei care nu au un bagaj teoretic solid
⬤ stilul de scriere poate să nu placă tuturor
⬤ poate să nu fie potrivit pentru cititorii ocazionali.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Unrepresented States and the Construction of Meaning: Clinical and Theoretical Contributions
Conținutul cărții:
În ultimele decenii, domeniul analitic și-a lărgit considerabil sfera de aplicare. Un număr tot mai mare de analiști consideră în prezent că sarcina terapeutică necesită ca pacientul și analistul să lucreze împreună pentru a consolida sau a crea o structură psihică care a fost anterior slabă, lipsă sau inoperantă din punct de vedere funcțional. Acest punct de vedere, care se poate aplica tuturor pacienților, dar este deosebit de relevant pentru tratamentul pacienților și al stărilor psihice non-neurotice, contrastează puternic cu presupunerea mai tradițională conform căreia sarcina terapeutică implică descoperirea dimensiunii inconștiente a unei formațiuni de compromis patologice prezente, care ține în priză un ego potențial sănătos.
Contrastul asupra căruia această carte atrage atenția este cel care există aproximativ între formulările structurii și funcționării psihice care au fost odată presupuse a fi fost suficient de bine explicate de ipotezele teoriei topografice a lui Freud și cele care nu au fost. Primele sunt modelate de nevroză și de interpretarea viselor, în care conflictele dintre dorințele relativ bine definite (saturate) și reprezentate psihic erau presupuse a funcționa sub egida principiului plăcere - neplăcere. Cele din urmă implică un nivel diferit de funcționare și înregistrare psihică, unul care este mai strâns asociat cu trauma psihică pre-verbală și/sau masivă, precum și cu stările mentale primitive. Acesta funcționează "dincolo de principiul plăcerii". În mod complementar, teoretizarea psihanalitică a început să treacă de la conceperea exclusivă sau predominantă a unui univers de prezențe, uitate, ascunse sau deghizate, dar acolo pentru a fi găsite, la un univers negativ de goluri în care crearea structurii lipsă, adesea menționată prin denumirea metapsihologică freudiană, reprezentarea, devine în mod necesar parte a tratamentului.
Oricum ar fi conceptualizată psihanalitic, reprezentarea este punctul culminant al unui proces prin care impulsul și conținutul și, în circumstanțe favorabile, versiunile deghizate ale acelei părți a conținutului care este inconștientă, trebuie să fie toate legate. Este un termen cu rădăcini istorice în metapsihologia lui Freud, iar utilizarea sa psihanalitică se referă la această tradiție și domeniu teoretic. Nu trebuie confundat cu modul în care acesta sau alți termeni similari sunt utilizați în alte discipline - de exemplu, dezvoltarea copilului sau neuroștiințele - și nici referirile la absența sa nu trebuie înțelese în mod eronat ca implicând în mod necesar absența totală a unui anumit tip de înregistrare sau înscriere în "ființa", adică psihicul sau soma, individului.
