Still Fighting

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Conținutul cărții:

Povestea mișcării femeilor din Nicaragua este o poveste fascinantă de rezistență, strategie și credință. De la nașterea sa în 1977, sub dictatura lui Somoza, prin revoluția sandinistă și până la căderea guvernului Chamorro, mișcarea femeilor din Nicaragua a trecut prin tulburări revoluționare, schimbări profunde de guvern și definiții rapid schimbătoare ale rolurilor femeilor în societate. Prin toate acestea, mișcarea a crescut, a regresat și a perseverat, intrând în secolul XXI ca o forță puternică și influentă, care se întinde de la bază până la nivel național.

Cum au reușit femeile dintr-o țară din America Centrală subdezvoltată din punct de vedere economic, cu puțină istorie în materie de organizare, feminism sau democrație, să creeze rețele, organizații și campanii care și-au conturat o identitate de gen și au contestat ideologiile dominante (atât revoluționare, cât și conservatoare)? În Still Fighting, Katherine Isbester încearcă să înțeleagă. Ea analizează cazul complex și bogat al Nicaraguei pentru a afla mai multe despre dinamica mișcărilor sociale în general și a organizării femeilor în special.

Teoria mișcării sociale îi oferă lui Isbester un instrument analitic pentru a explica evoluția extraordinară a mișcării din Nicaragua. Ea teoretizează că o mișcare durabilă este compusă din trei elemente: un obiectiv bine definit, o mobilizare a resurselor și o identitate. Lipsa oricăruia dintre aceste elemente slăbește o mișcare socială. Isbester arată cum această teorie este confirmată de experiența mișcării femeilor din Nicaragua din ultimii treizeci de ani. Ea demonstrează, de exemplu, modul în care guvernul revoluționar din anii 1980 a cooptat mișcarea femeilor, paralizând capacitatea acesteia de a-și crea o identitate autonomă, de a-și alege propriile obiective și de a mobiliza resurse independent de stat. Prin urmare, aceasta și-a pierdut legitimitatea, numărul de membri și influența. Ea urmărește resurgența mișcării în anii 1990, ca rezultat al redefinirii sale ca mișcare autonomă organizată în jurul unei identități de îngrijire.

Still Fighting combină teoria socială cu cercetarea de teren, conducând un nou val de cercetări asupra femeilor din America Latină. Isbester a intervievat mai mult de o sută de participanți-cheie la mișcarea femeilor, pe lângă membri ai Adunării Naționale, lideri bărbați ai altor mișcări sociale și femei din afara mișcării. În Nicaragua, ea a fost martoră la multe activități de organizare politică, ceea ce i-a permis să dezvăluie complexitatea organică, precum și traseul istoric al unei mișcări sociale.

Still Fighting va fi o carte importantă pentru o gamă largă de studenți și profesioniști din domeniile mișcărilor sociale, schimbării sociale, genului, politicii și Americii Latine.