Still Life: A Memoir of Living Fully with Depression (Memoriile unei vieți pline de depresie)

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii a Gillian Marchenko, „Still Life”, oferă un portret crud și onest al traiului cu depresia, oferind o perspectivă atât asupra provocărilor, cât și asupra speranței care poate apărea în urma acestor lupte. Cartea rezonează profund cu cei care se confruntă cu probleme similare și servește la educarea altora cu privire la realitățile depresiei, făcând-o o lectură valoroasă pentru oricine caută înțelegere sau solidaritate în această călătorie dificilă.

⬤ Relatare profundă și sinceră a depresiei.
⬤ Oferă speranță și încurajare în ciuda luptelor.
⬤ Oferă instrumente practice și perspective pentru a face față depresiei.
⬤ Implică cititorii cu imagini vii și experiențe personale.
⬤ Încurajează discuțiile deschise despre sănătatea mintală.

⬤ Unii cititori au dorit să se concentreze mai mult pe opțiunile de tratament și psihiatrie.
⬤ Este posibil ca cartea să nu fie pe placul tuturor, deoarece experiențele individuale cu depresia pot varia.
⬤ Nu este structurată ca o carte tipică de auto-ajutor; unii s-ar putea aștepta la sfaturi mai prescriptive.

(pe baza a 72 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Still Life: A Memoir of Living Fully with Depression

Conținutul cărții:

„Stau pe marginea unei stânci în propriul meu dormitor”. Gillian Marchenko își continuă descrierea depresiei: „Trebuie să rămân nemișcată.

Altfel voi plonja spre moarte. „Te rog, Doamne, ia-mă de aici„, mă rog atunci când pot”. Pentru Gillian, „confruntarea cu depresia” înseamnă să învețe să o accepte și să o trateze ca pe o boală fizică.

În aceste pagini, ea își descrie călătoria prin diverse terapii și medicamente pentru a găsi o modalitate de a trăi cu depresia. Ea se confruntă cu vina de a fi soție și mamă a patru copii, dintre care doi cu nevoi speciale.

Cum poate avea grijă de familia ei când nici măcar nu se poate da jos din pat? Povestea ei este reală și crudă, nu una a soluțiilor rapide. Dar speranța rămâne pe măsură ce ea descoperă că a trăi cu depresie înseamnă totuși viață.