Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile la „Stilul transcendental în film: Ozu, Bresson, Dreyer' de Paul Schrader prezintă o dihotomie de opinii, unii cititori lăudând analiza pătrunzătoare și importanța acesteia pentru pasionații de film, în timp ce alții îi critică stilul de scriere și accesibilitatea. Cartea este recunoscută pentru explorarea temelor transcendentale în cinematografie și servește drept text introductiv pentru înțelegerea operelor lui Ozu, Bresson și Dreyer prin perspectiva lui Schrader.
Avantaje:Analiza pătrunzătoare a temelor transcendentale în cinema, excelentă pentru cinefili și publicul academic, oferă o nouă înțelegere a cineaștilor clasici, bine prezentată cu introduceri noi și vechi.
Dezavantaje:Stilul de scriere criticat ca fiind generic și pedant, poate să nu placă cititorilor ocazionali sau celor care nu sunt familiarizați cu teoria filmului, unii îl consideră dificil de citit și prea complex.
(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Transcendental Style in Film: Ozu, Bresson, Dreyer
Conținutul cărții:
Cu o nouă introducere, aclamatul regizor Paul Schrader își revizitează și actualizează studiul și contemplarea cinematografiei lente din ultimii cincizeci de ani. Acest text fundamental analizează stilul cinematografic a trei mari regizori - Yasujiro Ozu, Robert Bresson, Carl Dreyer - și postulează un limbaj dramatic comun al acestor artiști din culturi divergente.
Spre deosebire de stilul realismului psihologic, care domină filmul, stilul transcendental exprimă o stare spirituală cu ajutorul unei camere de filmat austere, a unei interpretări lipsite de conștiință de sine și a unui montaj care evită comentariile editoriale. Această carte importantă este o contribuție originală la analiza filmului și o lucrare-cheie a unuia dintre cei mai căutați regizori și scriitori ai noștri. Transcendental Style in Film a fost citată și utilizată pe scară largă în cursuri de film și artă.
Această ediție actualizează cadrul teoretic al lui Schrader și oferă o contra-istorie stimulativă a ultimei jumătăți de secol de cinema de artă global, extinzând teoria sa la operele lui Andrei Tarkovsky (Rusia), Bela Tarr (Ungaria), Theo Angelopoulos (Grecia) și Nuri Bilge Ceylan (Turcia), printre alții. Cu o proză evocatoare și asociații agile, Schrader îndeamnă în mod constant cititorii și spectatorii deopotrivă să continue să exploreze lumea filmului de artă.
