Storming Bedlam: Nebunie, utopie și revoltă

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o critică unică a psihiatriei și a istoriei sale, împletind narațiuni de acțiune radicală, dar opiniile variază cu privire la eficiența și organizarea sa.

⬤ Bine scrisă și aprofundată
⬤ oferă puncte de vedere și perspective noi
⬤ informativă și bine documentată
⬤ lectură convingătoare și accesibilă
⬤ recomandată celor interesați de psihologie și de abordările istorice ale sănătății mintale.

Unii o consideră prost organizată și înșelătoare; criticată pentru promovarea unei narațiuni consumeriste despre eliberarea psihiatrică, despre care unii recenzenți consideră că nu reflectă adevărata esență a mișcării.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Storming Bedlam: Madness, Utopia, and Revolt

Conținutul cărții:

"Storming Bedlam" reimaginează îngrijirea sănătății mintale și posibilitățile sale radicale în contextul dezvoltării sale globale sub capitalism.

Trăim într-o lume suprasaturată de noi programe, metode și schimbări în domeniul sănătății mintale care pur și simplu se adună și par să nu ducă nicăieri. Storming Bedlam: Madness, Mental Health, and Revolt sugerează că psihiatria trebuie să-și înfrunte eșecurile repetate în lumina aspirațiilor sale utopice. Numai astfel, contradicțiile intense care animă lumea îngrijirii sănătății mintale pot fi conceptualizate în mod adecvat și situate ca bază pentru o viitoare practică terapeutică.

Într-o relectură radicală a istoriei, teoriei și practicii psihiatriei sub capitalism, care subliniază impulsul utopic al revoluției psihiatrice, Storming Bedlam împinge viziunile totalizante și adesea idealiste ale îngrijirii sănătății mintale la limitele lor pentru a trasa o altă cale. Aceasta este prima reflecție globală și comparativă asupra curentelor psihiatrice radicale care le leagă direct de actele fondatoare originale ale domeniului. Aici, într-o relatare originală și convingătoare a istoriei radicale a domeniului, tratamentul moral este citit în lumina mișcării socialiste utopice, psihoterapia instituțională franceză a lui Flix Guattari fiind pusă în discuție cu terapia artistică braziliană a lui Nise da Silveira, reflecțiile antipsihiatriei mexicane asupra violenței sunt comparate cu psihanaliza argentiniană și cu practica psihiatrică anticolonială a lui Frantz Fanon, iar mișcarea psihiatriei democratice italiene și politica anti-instituțională braziliană sunt puse în contrast cu curentele antipsihiatriei nord-americane care au început în contracultura anilor '60-'70 și altele.