Strada fără nume: O istorie a filmului american clasic noir

Recenzii ale cititorilor

Recenziile pentru „Strada fără nume” de Andrew Dickos prezintă un amestec de admirație și critică. În timp ce unii cititori îi laudă cercetarea minuțioasă, perspicacitatea și stilul de scriere, alții găsesc probleme cu organizarea și originalitatea. În general, cartea este o resursă utilă pentru noii veniți în domeniul filmului noir, dar s-ar putea să nu-i satisfacă pe cei care cunosc bine subiectul.

⬤ Foarte ușor de citit și utilă istorie a filmului noir.
⬤ Perspective pline de reflecție și emoționante din partea autorului.
⬤ Cercetări ample, care acoperă influența cinematografiei europene.
⬤ Resursă informativă și completă pentru începători, studenți și cadre universitare.
⬤ Stil de scriere puternic, captivant și viu.

⬤ Organizarea deficitară a conținutului, care duce la confuzie.
⬤ Lipsă de perspective noi, unele materiale fiind deja acoperite mai bine în alte texte.
⬤ Unii recenzenți au considerat că unele părți ale textului sunt plictisitoare sau prea academice.
⬤ Cartea poate servi mai degrabă ca material de umplutură decât ca o completare substanțială pentru cei care au deja cunoștințe despre filmul noir.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Street with No Name: A History of the Classic American Film Noir

Conținutul cărții:

Street with No Name de Andrew Dickos urmărește genul filmului noir până la rădăcinile sale în cinematografia expresionistă germană și în cinematografia franceză din perioada interbelică. Dickos descrie dezvoltarea filmului noir în America din 1941 până în anii 1970 și examinează modul în care această dezvoltare exprimă un cinema modern. El susține că, în forma sa cea mai satisfăcătoare, filmul noir există ca o serie de convenții cu o iconografie și personaje cu o semnificație distinctivă. Prin iluminare stilizată și decoruri urbane, aceste filme spun o narațiune melodramatică care implică personaje care comit crime bazate pe pasiuni distructive, corupție și o supunere față de slăbiciunea și soarta umană.

Spre deosebire de alte studii ale genului noir, Street with No Name urmărește dezvoltarea acestuia într-un stil vag istoric, care asociază anumiți regizori noir cu acele caracteristici ale filmelor lor care au contribuit la definirea domeniului de aplicare al genului. Dickos examinează regizori notabili precum Orson Welles, Fritz Lang, Otto Preminger și Robert Siodmak. De asemenea, el prezintă influența genului asupra unor regizori francezi postbelici celebri, precum Jean-Pierre Melville, Francois Truffaut și Jean-Luc Godard.

Abordând preocupările estetice, culturale, politice și sociale descrise în acest gen, Street with No Name demonstrează cum filmul noir generează o stare de spirit extrem de expresivă, crudă și violentă în timp ce expune ambiguitățile societății moderne postbelice.