Strategia navală chineză în secolul XXI: Întoarcerea la Mahan

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză aprofundată a evoluției strategiei maritime a Chinei și a orientării sale către puterea navală, punând accentul pe preocupările geografice și relațiile internaționale cheie. Ea discută implicațiile expansiunii navale a Chinei asupra stabilității regionale și a relațiilor sino-americane, abordând, de asemenea, rezultatele potențiale pentru angajamentele viitoare. Cu toate acestea, cartea a fost criticată pentru că este oarecum scumpă pentru lungimea sa și pentru că nu explorează pe deplin provocările legate de durabilitate cu care se confruntă economia Chinei.

⬤ Evaluare aprofundată a filozofiei și capacităților navale chineze
⬤ analiză bine documentată
⬤ oferă o analiză sobră fără a fi alarmistă
⬤ discuție atentă despre relațiile sino-americane
⬤ oferă mai multe rezultate viitoare posibile și recomandări pentru o integrare pașnică.

Prețios pentru o broșură de 160 de pagini; atenție limitată acordată sustenabilității expansiunii economice a Chinei și riscurilor potențiale asociate cu aceasta.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Chinese Naval Strategy in the 21st Century: The Turn to Mahan

Conținutul cărții:

Alfred Thayer Mahan a fost numit „evanghelistul puterii maritime” al Americii secolului al XIX-lea și părintele intelectual al marinei americane moderne. Teoriile sale au un farmec atemporal, iar analiștii chinezi invocă acum în mod curent scrierile lui Mahan, îndemnându-și națiunea să construiască o marină puternică.

Economia este principala motivație pentru reorientarea maritimă, iar securizarea căilor maritime care transportă aprovizionarea cu energie străină și alte mărfuri se află acum aproape sau chiar în fruntea listei de priorități militare a Chinei. Această carte este primul efort sistematic de a testa interacțiunea dintre gândirea militară occidentală și tradițiile strategice chineze în ceea ce privește arena nautică. Ea descoperă câteva axiome universale cu privire la modul în care teoriile puterii maritime influențează comportamentul marilor puteri și examinează modul în care gândirea mahaneză ar putea modela întâlnirile Chinei în largul mării. Analiza empirică adaugă o nouă dimensiune dezbaterii actuale privind „ascensiunea” Chinei și importanța acesteia pentru relațiile internaționale. Constatările clarifică, de asemenea, posibilele implicații ale ascensiunii maritime a Chinei pentru Statele Unite și luminează modul în care cele două puteri își pot gestiona interacțiunile bilaterale pe marea liberă.

Strategia navală chineză în secolul XXI va fi de mare interes pentru studenții de istorie navală, politică chineză și studii de securitate.