Strategie în criză: Războiul din Pacific, 1937-1945

Recenzii ale cititorilor

Cartea Dr. Kuehn oferă o prezentare concisă și accesibilă a strategiilor navale în timpul Războiului din Pacific, integrând diverși factori care au influențat aceste strategii. În timp ce multe recenzii laudă ușurința lecturii și cercetarea aprofundată, unele critică concizia și inexactitățile ocazionale.

Cartea este descrisă ca fiind minuțioasă, ușor de citit și bine documentată, rezumând eficient strategiile navale ale fiecărei națiuni și raportându-le la contexte operaționale mai largi. Cartea include o varietate de referințe și informații de la personalități istorice la evenimente-cheie. Este o resursă utilă atât pentru învățământul militar, cât și pentru cititorii generali interesați de războiul naval.

Criticii subliniază faptul că concizia cărții poate conduce la o analiză superficială și că aceasta conține inexactități factuale cu privire la anumite evenimente și detalii militare. Unii cititori se așteptau la o examinare mai aprofundată a deciziilor strategice și au considerat hărțile furnizate insuficiente pentru navigare.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Strategy in Crisis: The Pacific War, 1937-1945

Conținutul cărții:

Războiul din Pacific (1937-1945) rămâne un subiect crucial pentru discuțiile strategice, mai ales că insistența Japoniei pentru un conflict mai amplu în 1941 fascinează încă istoricii.

Acest impuls regional s-a transformat într-un război mondial mai amplu cu toate marile puteri maritime, precum și cu Uniunea Sovietică, într-un conflict care a provocat răspunsul aliat în Asia și nu numai. John T.

Kuehn examinează Războiul din Pacific din punctul de vedere al strategiei și al executării acestei strategii. Aliații au intrat într-un război sino-japonez în curs de desfășurare în China (1937-1945), care a modelat punerea în aplicare a luării deciziilor strategice pentru campaniile mai ample ale Războiului din Pacific. Războiul din Pacific este adesea privit ca un conflict între Statele Unite și Japonia, dar a implicat o distribuție mult mai mare de personaje naționale, iar calculele strategice ale acestor actori sunt abordate de autor în detalii concise.

Acțiunile puterilor, cum ar fi olandezii, britanicii, australienii, neozeelandezii și Uniunea Sovietică, precum și cele două națiuni principale, SUA și Imperiul Japoniei, sunt analizate prin prisma paradigmei strategice. Autorul, analizând strategia Imperiului Japonez, precum și pe cea a Statelor Unite, concluzionează că eșecurile Axei în ceea ce privește strategia de coaliție au continuat pe tot parcursul războiului, chiar dacă Aliații au consolidat războiul de coaliție de-a lungul fronturilor.