Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Structura emoțională” de Peter Dunne este un ghid de scenaristică care subliniază importanța călătoriilor emoționale în povestire, oferind scriitorilor instrumente practice pentru a-și îmbunătăți scenariile. În timp ce multe recenzii laudă perspectiva sa asupra emoțiilor personajelor și a structurii poveștii, apar critici privind aroganța autorului, stilul de scriere și organizarea cărții.
Avantaje:⬤ Oferă o perspectivă unică asupra călătoriilor emoționale în povestire, mergând dincolo de structurile tradiționale ale intrigii.
⬤ Oferă exemple și instrumente practice pentru conectarea emoțiilor personajelor cu dezvoltarea intrigii.
⬤ Se adresează atât scriitorilor începători, cât și celor experimentați, care doresc să își aprofundeze înțelegerea structurii poveștii.
⬤ Mulți recenzenți au găsit-o valoroasă pentru a-și îmbunătăți propriile scenarii și pentru a înțelege dinamica emoțională a povestirii.
Dezavantaje:⬤ Unele recenzii critică tonul arogant al autorului și sugerează o lipsă de umilință în abordarea sa.
⬤ Stilul de scriere este descris ca fiind excesiv de complex sau prost organizat, cu secțiuni care se simt ca o bălăcăreală inutilă.
⬤ Mai mulți cititori au considerat că cărții îi lipsesc exemple concrete și ar putea beneficia de explicații mai clare și mai detaliate.
⬤ Câțiva recenzenți au considerat că opiniile specifice ale autorului cu privire la povestire sunt prea restrictive și necreative.
(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Emotional Structure: Creating the Story Beneath the Plot: A Guide for Screenwriters
Conținutul cărții:
Saltul de la concept la proiectul final este mare, iar sarcina este plină de muncă grea și orori. Aici majoritatea scriitorilor se străduiesc să pună la punct intriga, în detrimentul puterii reale a poveștii.
Rezultatul este un scenariu logic din toate punctele de vedere, dar nemișcat. Structura emoțională, scrisă de Peter Dunne, producător, scenarist și profesor premiat cu Emmy și Peabody, este destinată acestor momente, când intriga se potrivește perfect ca piesele unui puzzle, dar lipsește ceva elementar, teribil de important. Piesa lipsă nu va fi găsită prin adăugarea de acțiune, nu poți stârni sufletul cu o urmărire de mașini.
Iar problema nu va fi ajutată de o schimbare de locație, singura locație care contează este în adâncul protagonistului tău. Soluția este să acordați o atenție constantă naturii inseparabile a dezvoltării intrigii și a dezvoltării emoționale.
Atunci când creați orice scenă, fie că este vorba de o urmărire polițienească pe autostradă sau de o discuție de la inimă la inimă în bucătărie, raționamentul emoțional din spatele scenei trebuie să fie evident. Atunci când dezvolți curentul emoțional care susține acțiunea, creezi o scenă cu inimă și suflet, iar tu - și spectatorii tăi - veți simți pasiunea.
