Studiul cuvintelor ebraice: Chemarea la tăcere a unui profesor de ebraică

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare profund personală a călătoriei spirituale a autorului și a relației sale cu Dumnezeu, subliniind importanța tăcerii și a contemplației. Ea încorporează studii ale cuvintelor ebraice pentru a oferi o înțelegere mai profundă a pasajelor biblice și încurajează cititorii să caute o înțelegere mai profundă a credinței lor.

Cartea este lăudată pentru intuițiile sale profunde, scrierea frumoasă și devotamentul autentic al autorului față de Dumnezeu. Cititorii apreciază noile tehnici spirituale introduse, profunzimea gândirii și studiile captivante ale cuvintelor ebraice. Mulți au găsit-o inspirată și o sursă de dragoste reînnoită pentru textele biblice.

Unii recenzenți au criticat cartea pentru că este excesiv de prolifică, dorindu-și să ajungă mai repede la subiect și să reducă foloasele inutile. Câțiva cititori au considerat că, deși cartea conținea un conținut bun, era împiedicată de narațiunea excesivă și de povestirile personale.

(pe baza a 117 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hebrew Word Study: A Hebrew Teacher's Call to Silence

Conținutul cărții:

În tăcere, inima mea a văzut ceea ce ochii mei nu puteau vedea, inima mea a auzit ceea ce urechile mele nu puteau auzi și inima mea a vorbit ceea ce buzele mele nu puteau vorbi. În tăcere am putut intra într-o cameră specială din inima lui Dumnezeu, o cameră liniștită, o cameră a plânsului.

În această cameră L-am găsit pe Isus ținând în mâini o inimă, inima unei tinere femei, o inimă care fusese frântă. El plângea peste acea inimă frântă. Simțea durerea și singurătatea acelei inimi.

Plângea peste acea inimă rănită, dorind atât de mult să vindece rana care o sfâșiase, dar această tânără femeie nu căuta mângâierea Lui. L-am văzut ridicând o altă inimă, o inimă de veteran rănit. Acea inimă era rece și stearpă și i-am văzut lacrimile rostogolindu-se de pe acea inimă împietrită.

Am simțit că El își dorea ca fiecare lacrimă să pătrundă cumva în acea inimă, dar acest războinic curajos nu a vrut să i-o deschidă pentru a permite lacrimilor Mântuitorului Său să intre și să-i înmoaie inima. În timp ce ridica o altă inimă frântă, m-am întins spre El și i-am atins mâna străpunsă de cuie și instantaneu i-am simțit durerea și suferința, angoasa simțită de fiecare inimă și am plâns și eu. Toți patru am plâns.

În această cameră liniștită, în care plângeam, am văzut dorința inimii mele. A fost să nu am o slujbă înfloritoare, cărți publicate sau chiar să experimentez vindecarea trupului meu, a fost doar să caut și să cercetez aceste inimi și să le fac să știe că există un Mântuitor care plânge pentru ele, care dorește să intre în inima lor rănită pentru a permite lacrimilor Sale, mâinilor Sale străpunse de cuie să vindece aceste răni.