Sub o lună de prerie

Titlul original:

Under a Prairie Moon

Conținutul cărții:

În Under a Prairie Moon, Susie Niedermeyer nu observă atât de mult lumea naturală, cât o experimentează curgând prin ea însăși. Într-o voce poetică care este în același timp pământeană și vizionară, ea explorează peisajele interioare și exterioare, pe măsură ce acestea se intersectează și se modelează reciproc.

Multe dintre aceste poezii își au rădăcinile în observarea atentă și delicată a vieții plantelor și animalelor din regiunea rurală Midwest și sunt animate de sensibilitatea acută a poetei față de viața din ea și din afara ei. Aceste poeme poartă greutatea și înțelepciunea experienței trăite: modul în care amintirile se acumulează în viețile individuale și își aruncă umbrele asupra prezentului; modul în care iluminarea și înțelegerea pot veni brusc, într-o clipă. Acestea sunt poezii ale promisiunii și regretului, ale împlinirii și pierderii, ale iubirii și dorului, scrise de un poet care știe că "din toate momentele noastre ceva / trebuie să rămână" ("Adventul toamnei") și, totuși, că pământul continuă să fie "imens în fața micimii / trecerii noastre" ("Amigo").

Există aici momente speciale în care ființa individuală se extinde și nu există nicio separare între observator și observat, fie sub imensitatea unui cer nocturn sau la marginea apelor, fie în momentele în care poetul cade "adânc în liniștea copacilor" ("Acasă") sau știe că în interiorul tuturor lucrurilor se află o lumină efulgentă. Există aici amintiri ale lui Mary Oliver și Denise Levertov; aceste poeme vorbesc cu blândețe, cu o inteligență fină, despre o viață reflectată de o femeie care poate simți, într-o seară de iarnă, "corpul pământului / devenind corpul meu, plin / de stele liniștite și zăpadă" ("Night Vision"). - Bryan Aubrey, Ph.

D. Autor al cărții Watchmen of Eternity: Blake's Debt to Jacob Boehme Iată adevărurile feroce ale iubirii și durerea salvată de frumusețe. Citiți aceste poezii dacă sunteți dispuși să fiți treziți, să vi se ridice părul pe brațe, să simțiți cum vi se umflă ochii din nou și din nou.

Poemele nu mă părăsesc când pun cartea jos. -Diane Cooledge Porter, scriitoare de natură, ornitolog.