Subiecți lipsiți de cuvinte?: Zona gri a marii foamete

Titlul original:

Subjects Lacking Words?: The Gray Zone of the Great Famine

Conținutul cărții:

În timpul Marii Foamete din Irlanda, oamenii săraci erau, pe alocuri, atât de "reduși" încât se tratau unii pe alții cu o cruzime brutală. Soții își abandonau soțiile și copiii.

Mamele smulgeau mâncarea din mâinile sugarilor. Vecinii își furau reciproc rațiile. Oamenii chiar au ucis pentru mâncare.

Iar această cruzime se extindea și la cei morți. Cadavrele umane erau aruncate în gropi comune sau lăsate neîngropate pentru a fi devastate de câini și porci, șobolani, corbi și pescăruși.

Au existat și rapoarte de canibalism. În anii următori, unii oameni, care au suferit ei înșiși în anii 1840, s-au rușinat că nu au reușit să ofere solidaritate umană altora aflați în suferință. Totuși, dacă existau subiecte lipsite de cuvinte - lucruri greu de descris sau de explicat -, cei care fuseseră în abis vorbeau despre ele.

Supraviețuitorii altor crize umanitare au arătat că ființele umane sunt remarcabil de rezistente. Și, în cazul Irlandei, nu există nicio bază pentru ideea facilă și insulară că Marea Foamete a fost "atât de profund tragică încât este prea traumatizantă pentru a fi amintită".