Suferință, nu putere: Ispășirea în Evul Mediu (Atonement in the Middle Ages)

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Benjamin Wheaton, *Suffering, Not Power; Atonement in the Middle Ages*, prezintă o examinare critică a teologiei ispășirii în Evul Mediu, contestând perspectiva Christus Victor a lui Gustaf Aulén. Wheaton susține că conceptul de substituție penală și satisfacție vicariantă este esențial pentru înțelegerea ispășirii, mai degrabă decât victoria lui Hristos asupra puterilor cosmice. Recenzia evidențiază metodologia istorică aprofundată a lui Wheaton și argumentul său conform căruia înfrângerea morții și a diavolului este rezultatul suferinței și sacrificiului lui Hristos.

Wheaton oferă un studiu istoric riguros care acoperă întregul Ev Mediu, utilizând o gamă diversă de surse pentru a reprezenta teologia perioadei. Abordarea sa evită prejudecățile dogmatice, permițând dovezilor istorice să îi ghideze concluziile. Criticii consideră că lucrarea sa ar putea deveni o referință standard în teologia istorică și afirmă că, în comparație cu lucrarea lui Aulén, aceasta oferă o mai bună înțelegere a modului în care era privită ispășirea în Evul Mediu.

Unii recenzenți îl critică pe Wheaton pentru că minimalizează importanța răului cosmic și susțin că nu reușește să articuleze în mod adecvat mecanismele biblice din spatele afirmațiilor sale. Sunt exprimate îngrijorări cu privire la presupunerile pe care le face cu privire la relația dintre ispășire, umanitate și tărâmul spiritual, sugerând că punctul său de vedere ar putea reflecta o perspectivă antropocentrică incompatibilă cu considerațiile cosmice mai largi.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Suffering, Not Power: Atonement in the Middle Ages

Conținutul cărții:

Corectarea unei viziuni populare asupra ispășirii.

A fost moartea lui Hristos o victorie asupra morții sau o substituție pentru păcat? În zilele noastre, mulți urmează punctul de vedere Christus Victor al lui Gustav Aulén, care descrie moartea lui Hristos ca fiind în primul rând o victorie asupra puterilor răului și ale morții. Potrivit lui Aulén, acesta a fost punctul de vedere dominant al bisericii până când Anselm a reformulat ispășirea ca satisfacție, iar reformatorii au reformulat-o ca substituție penală.

În Suferința, nu puterea, Benjamin Wheaton contestă această poveste comună. Limbajul sacrificial și substitutiv era comun cu mult înainte de Cur Deus Homo a lui Anselm. Wheaton demonstrează acest lucru printr-o analiză atentă a trei figuri medievale ale căror scrieri despre ispășire sunt de obicei trecute cu vederea: Caesarius din Arles, Haimo din Auxerre și Dante Alighieri. Aceste persoane provin din epoci și contexte diferite și au scris în genuri diferite, dar fiecare a vorbit despre moartea lui Hristos ca despre un sacrificiu de ispășire și propitiere făcut de Dumnezeu pentru Dumnezeu.

Lăsați istoria să vorbească de la sine, citiți dovezile și reconsiderați credința bisericii în moartea substitutivă a lui Hristos pentru păcătoși.