Șuieratul speranței: O călătorie cu Parkinson spre o autonomie intimă

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Hiss of Hope: A Voyage with Parkinson's Toward an Intimate Autonomy

Conținutul cărții:

Diagnosticul unei boli cronice poate separa cronologia unei persoane în două spații: înainte și după debutul bolii.

Pentru această autoare este vorba de boala Parkinson. Boala o însoțește de 20 de ani. În primii ani, relația dintre ea și Parkinson rămâne moderată. Dar simptomele se agravează treptat. Și începe lupta. Cabinetul ei psihanalitic trebuie să se închidă. Pacienții sunt trimiși la colegi. Zilele și nopțile ei constau în lupte dualiste pentru putere, în sentimente de resemnare sau în suportarea orelor în care corpul ei îngheață și devine o statuie, la mila bolii Parkinson.

Această carte este o narațiune descriptivă a remodelării acestei stări prin învățarea unui model nefamiliar de relaționare, prin dobândirea unei conștiințe - și a unei experiențe - a unei autonomii intime.

De la portul inițial al unui model de relaționare cu boala Parkinson, care constă în obișnuita metodologie structurală a luptei, fugii, înghețului sau a noii "căderii" din carte, autorul pornește într-o călătorie care adăpostește indicații criptice despre a fi "cu" o boală, despre o interacțiune mai puțin accentuată de ego. Această transmutare remarcabilă are loc treptat. O remodelare are loc pe parcursul unei călătorii de opt ani. Nucleul acestei cărți este o narațiune descriptivă a acestei călătorii, a unei călătorii către spațiul paradoxal al unei autonomie intime.

Chiar dacă The Hiss of Hope este despre viața cu o boală cronică, cartea nu se oprește asupra unei vieți de suferință și disperare, ci, mai degrabă, descrie, de asemenea, aventura care duce la locuri, la întâlniri și la profunzimi ale experienței care nu ar fi fost posibile fără a fi fost mai întâi ambuscată de Parkinson.

Zeitgeistul de astăzi pare să fie plin de indicii întunecate și înfricoșătoare ale dezastrelor iminente. Această carte sugerează o autonomie intimă ca model de relaționare integrabil cultural pentru a face față vieții în prima jumătate a secolului XXI. Și cu moartea.

Cu un semn de recunoștință față de boala Parkinson și de ruptura inițială a vieții sale, autoarea își încheie cartea cu un zâmbet generos. Strălucirea spațiului "înainte" se leagă de strălucirea calmă a spațiului "după". Iar șuieratul sibilant se dezvăluie ca o a treia dinamică între speranță și ne-speranță: o unitate simultană a unei comunități intime și a unei separări autonome. Un început se afirmă la sfârșit. Parkinson reacționează cu un zâmbet înțelept și iconic.