În portretele istorice, sonetele ekphrastice și versurile atent observate ale lui Sum Ledger, detaliile fine și claritatea aproape halucinantă semnate de Adam Tavel, indiferent de subiect, realizează mult mai mult decât un fel de atenție picturală la subiect, ceva mai ambițios și mai necesar.
Tavel ne arată America în care am fost și în care suntem cu acest principiu tacit, dar omniprezent: să ne uităm foarte atent la chipurile morților și ale celor vii, chiar să le atingem, ușor, dar nu să le ținem la distanță. A face acest lucru nu înseamnă compasiune, ci doar postură.
Fie că evocă pacienții dintr-o secție de bolnavi, fie că scrie despre chitara fiului său în timp ce contemplă revendicarea colonialismului asupra atâtor vieți tinere, Tavel portretizează complexitatea și avariția trecutului și prezentului unei țări cu o stăpânire sigură a limbajului, evocând marea forță a liricii de a menține deschise barierele dintre tărâmurile de experiență.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)