Sunetul unui puls colectiv

Recenzii ale cititorilor

Colecția de poezii a Cristinei Norcross, „Sunetul unui puls colectiv”, este apreciată pentru scriitura sa frumoasă, imaginile evocatoare și temele pline de speranță care rezonează cu experiența umană. Criticii subliniază muzicalitatea limbajului și accesibilitatea poeziei sale, care reflectă asupra călătoriilor personale și colective.

Poezii frumos scrise și evocatoare care ating speranțele și temerile comune. Colecția este bogată în detalii senzoriale și muzicalitate, oferind o perspectivă vibrantă și plină de speranță asupra vieții. Temele sunt relatabile, abordând conexiuni și aspirații universale.

Nu au fost menționate dezavantaje semnificative în recenzii, ceea ce sugerează că cititorii au considerat colecția ca fiind în mare parte pozitivă și cu impact.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Sound of a Collective Pulse

Conținutul cărții:

The Sound of a Collective Pulse reflectă inima nemărginită a autorului său, meditând asupra unor evenimente precum pandemia actuală. Poetul explorează întâlnirile noastre cu schimbările traumatice: "Simțim șocul pierderii" și eventuala disperare, "Albastrul trăiește acum în mine". Conștient de poverile emoționale rezultate în urma unei astfel de pierderi, "Această inimă de iarnă pe care o porți", poetul oferă alinare și subliniază unitatea noastră esențială. Vorbind despre pandemie ca despre "o experiență extracorporală", ea susține cu tărie conectarea interpersonală pentru a rămâne legată și ancorată. Această colecție de poezii transformatoare este, în cele din urmă, o afirmare a speranței și a iubirii, o promisiune că "ne vom atinge palmele din nou.".

-Ami Kaye, editor și redactor, Glass Lyre Press.

Poemele din "The Sound of a Collective Pulse" sunt menite să aducă alinare în umanitatea noastră comună, și o fac. Îmbrăcat în descrieri luxuriante și cuvinte minunate, Norcross scrie cu noi, nu la noi. Da, "2020 a fost o experiență extracorporală", dar "a privi mai sus înseamnă a alege să sperăm". Suntem cu toții păsări în cerul albastru albăstrui al Cristinei și învățăm să vedem frumusețea care ne înconjoară - în toate, de la natura cu culorile ei aurii ca mierea, la "marea largă de cerulean", la amintirea strămoșilor. Citiți această carte. "... amintește-ți cum / mâinile noastre s-au unit cândva în semn de salut. / Ne vom atinge palmele din nou.".

-Tobi Alfier, coeditor, Blue Horse Press.

Poemele lui Norcross sunt "mici scântei de aur", pline de atingeri de soare și "membre de limonadă". În ultimul său volum, ea povestește cum a fost condusă pe drumul pandemic de cărămidă roșie al incertitudinii și fricii, unde am fost adunați, mascați, izolați și cumva dependenți unii de alții. "Știrile... / un flux de evenimente fulgerătoare. / Simțim șocul pierderii accelerând prin coloană...." Folosind versul liber și influențele artei și naturii, aceste poezii sunt abilitante, reconfortante și bogat răsplătite. "Secretul este pur și simplu să ne mișcăm / în fiecare zi și să ne amintim cum / mâinile noastre s-au unit odată în salut. / Ne vom atinge palmele din nou.".

-Karla Huston, Wisconsin Poet Laureate 2017-18, autoare a volumelor Grief Bone și A Theory of Lipstick.