Supradiagnosticul în psihiatrie: Cum și-a pierdut calea psihiatria modernă în timp ce crea un diagnostic pentru aproape toate nenorocirile vieții

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă interesantă asupra problemei supradiagnosticării în psihiatrie, dar îi lipsesc soluțiile concrete și discuțiile privind problemele sistemice.

⬤ Lectură interesantă și rapidă pentru psihiatri
⬤ perspectivă perspicace asupra supra-diagnosticării
⬤ ridică probleme importante privind terapia și așteptările legate de medicație.

⬤ Lipsă de idei concrete pentru abordarea supradiagnosticării
⬤ nu discută în mod adecvat penuria de resurse terapeutice
⬤ îndrumare insuficientă cu privire la conversațiile cu pacienții
⬤ trece cu vederea problemele sistemice în tratamentul și facturarea sănătății mintale.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Overdiagnosis in Psychiatry: How Modern Psychiatry Lost Its Way While Creating a Diagnosis for Almost All of Life's Misfortunes

Conținutul cărții:

Dr. Joel Paris' Overdiagnosis in Psychiatry aruncă o privire extrem de necesară asupra epidemiei periculoase de tratamente inutile sau incorecte din psihiatria contemporană.

În ultimii 30 de ani de psihiatrie s-a dezvoltat un sistem de clasificare menit să stabilească o mai mare credibilitate științifică. Din păcate, categoriile actuale se bazează în întregime pe semne și simptome, mai degrabă decât pe cauze, care rămân necunoscute. În mod inevitabil, acest lucru a făcut ca diagnosticul să fie imprecis și incert.

Rezultatul este că profesioniștii bine intenționați pot avea probleme în a separa psihopatologia de normalitate, pot fi influențați în mod nejustificat de mofturile în materie de diagnosticare și pot ajunge în cele din urmă să prescrie tratamente care fac mai mult rău decât bine. Paris examinează exemple proeminente de diagnostice utilizate în exces, inclusiv tulburarea depresivă majoră, ADHD, tulburarea bipolară II, tulburările din spectrul autismului și PTSD.

Această nouă ediție extinde argumentele Dr. Paris și oferă o nouă secțiune privind legătura dintre psihofarmacologia agresivă și practicile actuale de diagnosticare, precum și despre abordările transdiagnostice ale clasificării tulburărilor mintale.