Supraviețuirea iezuiților în Țările de Jos, 1773-1850

Titlul original:

The Survival of the Jesuits in the Low Countries, 1773-1850

Conținutul cărții:

În 1773, Papa Clement al XIV-lea a suprimat Societatea lui Isus. Pentru cei 823 de iezuiți care trăiau în Țările de Jos, aceasta a însemnat sfârșitul vieții lor religioase instituționale. În Țările de Jos austriece, iezuiții au fost supuși unei supravegheri stricte, însă în Republica Olandeză și-au putut continua activitatea misionară. Acest contrast regional și oportunitățile pe care le-a oferit Ordinului de a supraviețui fac din Țările de Jos un caz excepțional și interesant în istoria iezuiților.

La fel ca în Rusia Albă, foștii iezuiți și noii iezuiți din Țările de Jos s-au pregătit pentru restaurarea Ordinului, cu ajutorul altor religioși, preoți și binefăcători laici. În 1814, cu opt zile înainte de restaurarea Societății de către Papa Pius al VII-lea, noviciatul de lângă Ghent s-a deschis cu unsprezece candidați din toate Țările de Jos Unite. Abia douăzeci de ani mai târziu, Ordinul din Țările de Jos - care număra atunci o sută de membri - a format o provincie belgiană independentă. O provincie olandeză separată a urmat în 1850. Evident, reînființarea, cu noi biserici și noi colegii, a purtat o grea povară de supraviețuire: în fața vechilor lor dușmani și a legendelor negre pe care le-au reînviat, iezuiții au trebuit să își recupereze adevărata identitate, care fusese suprimată timp de patruzeci de ani.

Peter van Dael, SJ (Vrije Universiteit Amsterdam & Pontifical Gregorian University Rome), Pierre Antoine Fabre ( cole des hautes tudes en sciences sociales Paris), Joep van Gennip (Tilburg School of Catholic Theology), Michel Hermans, SJ (University of Namur), Marek Inglot, SJ (Universitatea Pontificală Gregoriană Roma), Frank Judo (avocat Bruxelles), Leo Kenis (KU Leuven) Marc Lindeijer, SJ (Societatea Bollandistă Bruxelles), Jo Luyten (KADOC-KU Leuven), Kristien Suenens (KADOC-KU Leuven), Vincent Verbrugge (istoric)