Omenirea a început, așa cum începe orice ființă umană, prin a nu poseda alte cunoștințe decât conștiința de sine și percepția lumii.
Acest lucru era suficient pentru el, așa cum este încă pentru popoarele sălbatice sau, printre noi, pentru muncitorii ignoranți, pentru a ști cum să navigheze în natură și printre oameni atât cât era necesar pentru a trăi. De ce să vrem mai mult? Se pare că omenirea nu ar fi trebuit niciodată să iasă din această ignoranță fericită, nici, pentru a-l cita pe Jean-Jacques, să se depraveze până la meditație.
Dar această ignoranță este un fapt din care, din câte știm, omenirea nu a avut niciodată nevoie să evadeze, pentru că nu s-a închis niciodată în ea...
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)