Surrender: O carte de memorii despre natură, educație și dragoste

Recenzii ale cititorilor

Surrender, o carte de memorii scrisă de Marylee MacDonald, explorează emoțiile complexe din jurul adopției atât din perspectiva unei persoane adoptate, cât și a unei mame biologice. Prin relatarea sinceră a experiențelor sale - inclusiv propria adopție și decizia de a renunța la primul ei copil la șaisprezece ani - autoarea oferă o relatare sinceră, sinceră, care rezonează cu cititorii. Deși cartea este captivantă și informativă, unii cititori au considerat că îi lipsește profunzimea în anumite aspecte, cum ar fi detaliile experienței mamei sale naturale.

⬤ Narațiune captivantă și ușor de citit, care curge ca un roman.
⬤ Perspectivă unică atât ca persoană adoptată, cât și ca mamă naturală, care oferă profunzime temei adopției.
⬤ Descrieri vii și onestitate emoțională care evocă sentimente puternice.
⬤ Oferă o perspectivă asupra atitudinii societății față de mamele necăsătorite în anii 1960.
⬤ Umorul și căldura se împletesc cu momente emoționante, făcându-l o lectură captivantă.

⬤ Unii cititori au considerat că personalitatea autoarei este uneori antipatică, având impresia că se concentrează excesiv pe rolul de victimă.
⬤ Memoriile lasă neexplorate anumite subiecte, cum ar fi experiența mamei sale naturale.
⬤ Câțiva cititori au fost dezamăgiți de faptul că narațiunea se concentrează mai degrabă pe călătoria personală a autoarei decât pe relația ei cu copilul predat.
⬤ Rollercoaster-ul emoțional ar putea fi copleșitor pentru unii cititori.

(pe baza a 85 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Surrender: A memoir of nature, nurture, and love

Conținutul cărții:

Viața ei tânără s-a schimbat într-o clipă. Acum își împărtășește povestea cu copilul pe care l-a dăruit.

Adoptată la naștere, părinții lui Marylee i-au spus că este un "copil ales". Ea a încercat din răsputeri să-i facă mândri, dar divorțul părinților a trimis-o în brațele liniștitoare ale unui băiat catolic chipeș.

Convinsă că el era Romeo și ea Julieta zilelor noastre, ea s-a lăsat pradă pasiunii. Din păcate, era 1961. Fetele însărcinate erau alungate, iar copiii lor erau dați spre adopție.

Natura vs. educația: Care joacă un rol mai important în ceea ce devenim? Familia în care am fost crescuți sau părinții pe care nu i-am cunoscut niciodată?

Spunându-i fiului său adult povestea nașterii sale, poate naratoarea să găsească compasiune pentru propriul copil interior rănit?

Dacă vă plac relatările veridice împletite cu pasiunea tinereții și înțelepciunea vârstei, citiți memoriile amuzante și emoționante ale lui Marylee MacDonald despre cum creștem, îmbătrânim și învățăm să ne acceptăm.