Sutrele suburbane

Titlul original:

Suburban Sutras

Conținutul cărții:

Citind Suburban Sutras, așa cum o fac, în timpul unei pandemii globale, al unei revolte naționale împotriva rasismului sistematic din America și în mijlocul îmbrățișării de către președintele nostru a retoricii omului puternic, a supremației albilor și a tacticilor fasciste, trebuie să-l numesc pe Austin Sanchez-Moran un poet politic feroce, care își pune sub semnul întrebării propriul privilegiu și care înfruntă fără menajamente burlescul amar care este epoca noastră. Dacă l-aș fi citit mai demult, m-aș fi concentrat asupra lumii nebunești, suprarealiste și întortocheate a poemelor, asupra glumelor și umorului lor răutăcios, asupra istețimii și ticăloșiei lor, dar astăzi trebuie să-i laud candoarea, perspicacitatea pătrunzătoare și umorul viclean și tăios în fața tragicului.

-Eric Pankey, autor al Alias: Prose Poems

Ca o serie de episoade lirice din Zona Crepusculară, poemele din Suburban Sutras lui Austin Sanchez-Moran răsucesc scene familiare în moduri stranii: Un bărbat este smuls din holul hotelului său și aruncat într-o lovitură de stat militară. Copiii dintr-un orășel american mănâncă prăjituri de pe cadavrele fondatorilor orașului lor. Un tren de navetiști deraiază și este înghițit de liane sub ochii vorbitorului. Suprarealismul abil al acestei culegeri expune rasismul și clasismul care pătrund în "gulagul opulenței" din America. Aceste poezii uimesc prin imaginația și perspicacitatea lor.

-Nick Lantz, autor al You, Beast

Îndrăzneața colecție de debut a lui Austin Sanchez-Moran Suburban Sutras sosește într-un moment în care America albă abia începe să își recunoască lunga istorie rasistă, o perioadă de absurdă inechitate economică și profundă diviziune rasială, politică, socială și morală. Cum se trezește un poet alb din această istorie de coșmar, un poet din suburbiile albe privilegiate, din ennuiul decadent al privilegiului său? Sanchez-Moran o face înfruntându-și trecutul somnambul și bogăția familiei sale, expunându-și propria ignoranță protejată și complicitatea în acest lung coșmar. El compune nu numai poeme autobiografice, ci și fabule absurde, sutre în spiritul lui Magritte, Dali sau al Zonei Crepusculare. Poemele sale sunt alarme menite să trezească suburbiile adormite. Încă mai simt mâna care-mi scutură umărul.

-Jennifer Atkinson, Autor al Ochiului gânditor