Tabula Rasa: Volumul 1

Recenzii ale cititorilor

Tabula Rasa” de John McPhee este o colecție de scurte povestiri care reflectă proiecte incomplete, experiențe personale și interacțiuni de-a lungul vieții sale. Lucrarea oferă informații despre procesul său de scriere și anecdote istorice, punând în valoare spiritul și umorul său. Cititorii apreciază tonul conversațional și gama variată de subiecte, deși unii consideră că compilația este lipsită de coeziune din cauza naturii sale fragmentate.

⬤ Oferă informații din interior despre viața și lucrările autorului.
⬤ Stil de scriere captivant și plin de umor.
⬤ O privire nostalgică și reflexivă asupra proiectelor nefinalizate.
⬤ Se adresează pasionaților de non-ficțiune și scriere creativă.
⬤ Descrieri vii și anecdote interesante care stârnesc curiozitatea.
⬤ Bună pentru lectura ocazională cu piese scurte care sunt ușor de digerat.

⬤ Natura fragmentată a cărții poate lipsi de coeziune pentru unii cititori.
⬤ Unele materiale pot părea repetitive sau tratate anterior în alte lucrări.
⬤ Include idei neterminate pe care unii cititori le-ar putea considera nesatisfăcătoare.
⬤ Coperta cărții este descrisă ca fiind fragilă.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Tabula Rasa: Volume 1

Conținutul cărții:

O legendă literară își trece în revistă cariera, subliniind lucrările pe care nu le-a terminat niciodată și de ce.

De-a lungul a șapte decenii, John McPhee, laureat al Premiului Pulitzer, a stabilit un standard pentru nonficțiunea literară. Analizând lanțuri muntoase, mingi de golf și orice lucru organic și anorganic, el s-a impus ca cel mai mare artizan al ludicului și al preciziei, construind anchete imaculate despre coliziunile dintre știință, natură și materialele lor umane.

În Tabula Rasa, volumul 1, McPhee își analizează cariera din punctul de vedere al sertarului biroului său, recuperând, revizuind și reflectând cu ironie asupra lucrărilor pe care nu le-a finalizat sau publicat niciodată; astfel, el ne oferă un mozaic bogat și satisfăcător al unei vieți de scriitor. El își amintește de prânzul cu Thornton Wilder, de cina cu Henry Luce și de vizionarea focurilor de artificii de pe iahtul lui Malcolm Forbes; investighează turnul înclinat din Pisa și corupția time-out-ului din baschetul universitar; călătorește prin Spania și insulele din California centrală; și reflectă asupra provocărilor de a scrie despre știință, de a preda în timpul unei pandemii și de a convinge The New Yorker să publice o carte întreagă despre portocale. Rezultatul este un nou studiu al planetei unice a lui McPhee și o introducere rapidă și amuzantă la opera sa fără egal.