Tactica infanteriei ușoare britanice și a puștilor în războaiele napoleoniene

Recenzii ale cititorilor

Cartea „British Light Infantry & Rifle Tactics of the Napoleonic Wars” de Philip Haythornthwaite oferă o prezentare concisă, dar informativă a infanteriei ușoare britanice în timpul războaielor napoleoniene, inclusiv dezvoltarea, tactica și echipamentul acesteia. Este bine ilustrată cu diagrame și ilustrații care sporesc înțelegerea cititorului. În timp ce mulți recenzenți laudă claritatea și utilitatea sa atât pentru cercetători, cât și pentru entuziaștii istoriei militare, unii au remarcat o lipsă de conținut original, deoarece pare să se inspire în mare măsură din lucrările anterioare ale autorului.

⬤ Bine scrisă și informativă
⬤ conține diagrame și ilustrații excelente
⬤ excelentă pentru studenții de istorie militară, wargaming și vopsirea uniformelor
⬤ oferă o introducere solidă în subiect
⬤ plăcută de citit
⬤ recomandată de mai mulți recenzenți.

⬤ Lungimea scurtă poate limita profunzimea
⬤ o parte din conținut poate fi repetitiv pentru cei familiarizați cu alte lucrări ale autorului
⬤ un recenzent a primit un exemplar deteriorat.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

British Light Infantry & Rifle Tactics of the Napoleonic Wars

Conținutul cărții:

Într-o epocă în care unitățile de infanterie manevrau și luptau în blocuri rigide, ideea de a încuraja inițiativa și de a permite unei unități să facă încăierări a fost considerată revoluționară și a căzut în dizgrație în anii care au urmat războaielor franco-indiene și revoluționare americane.

Ea a fost reînviată de ofițerii britanici și de mercenarii străini cu viziune, care au observat modul în care armatele revoluționare franceze desfășurau skirmisheri pentru a pregăti calea pentru coloanele lor de asalt. Oferind o analiză detaliată a tacticii, această carte este presărată cu descrieri de bătălii de epocă, citate din relatările martorilor oculari, creând un ghid complet al unităților Light și Rifles din Divizia ușoară a lui Wellington.

Ca urmare a primelor experimente timide în skirmishing, unitățile au atins un vârf de eficiență de neegalat - mărșăluiau mai repede, erau versatile în orice fel de situație tactică și puteau trage mai precis decât prietenii sau dușmanii. Nicio altă armată națională, aliată sau inamică, nu a atins aceste standarde.