Talepakemalai: Lapita și transformările sale în Insulele Mussau din Oceania Apropiată

Titlul original:

Talepakemalai: Lapita and Its Transformations in the Mussau Islands of Near Oceania

Conținutul cărții:

Complexul cultural Lapita - descoperit pentru prima dată la mijlocul secolului al XX-lea ca un complex arheologic larg răspândit atât în Melanezia, cât și în Polinezia de Vest - a devenit ulterior recunoscut ca fiind de o importanță fundamentală pentru preistoria oceanică.

Remarcabile pentru ceramica extrem de distinctivă, elaborată, cu ștampilă dentată, siturile Lapita datează din perioada 3500-2700 î.Hr. și se întind pe o arie geografică cuprinsă între arhipelagul Bismarck, Tonga și Samoa.

Cultura Lapita a fost interpretată ca manifestarea arheologică a unei diaspore de oameni vorbitori de austroneziană (în special de limbă proto-oceanică) care s-au extins rapid din Oceania apropiată (regiunea Noua Guinee-Bismarck) în Oceania îndepărtată, unde nici un om nu se aventurase anterior. Astfel, Lapita este o cultură fundamentală în cea mai mare parte a Pacificului de sud-vest, strămoșească pentru o mare parte din diversitatea culturală ulterioară, atestată etnografic, a regiunii.