Tantra Marii Eliberări [Mahanirvana Tantra]

Recenzii ale cititorilor

Mahanirvana Tantra Of The Great Liberation este lăudată pentru prezentarea sa cuprinzătoare a tantrei și a filosofiei hinduse. Traducerea lui Sir John Woodroffe este recunoscută pentru profunzimea și autenticitatea sa, atrăgând atât cercetători, cât și căutători spirituali. Cu toate acestea, cartea este criticată pentru complexitatea sa și conținutul uneori copleșitor, care poate descuraja aplicarea practică.

** Considerată una dintre cele mai bune cărți tantrice în limba engleză ** Oferă o bună privire de ansamblu asupra tantrei și hinduismului ** Include o introducere completă în filosofia indiană ** Traducere autorizată de către un cercetător respectat ** Conținut captivant și distractiv, cu momente de claritate

** Calitate slabă a legăturii raportată de unii cititori ** Ritualuri complexe și dificile, care necesită numeroase articole ** Digresiuni ocazionale și definiții lungi în introducere și text ** Poate fi copleșitoare pentru cei care caută îndrumări practice ** Unele conținuturi par a fi eliminate selectiv, lăsând lacune în înțelegere

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Tantra of the Great Liberation [Mahanirvana Tantra]

Conținutul cărții:

2012 Retipărire a ediției din 1913. Facsimil exact al ediției originale, nu este reprodus cu software de recunoaștere optică. "Tantra" este numele pe care cercetătorii îl dau unui stil de ritual religios și meditație care a apărut în India medievală nu mai târziu de secolul al V-lea și care a ajuns să influențeze într-o măsură mai mare sau mai mică toate formele de expresie religioasă asiatică. Strict vorbind, această utilizare a cuvântului "tantra" este o invenție savantă, dar se justifică prin faptul că scrierile care prezintă aceste practici sunt în general cunoscute sub numele de "tantra", indiferent de religia căreia îi aparțin. Semnificația istorică a metodei tantrice constă în faptul că aceasta a influențat fiecare religie asiatică majoră existentă în perioada medievală timpurie (c. 500 - 1200 d.Hr.): astfel, shaivismul, budismul, vaishnavismul și jainismul au dezvoltat toate un corp bine documentat de practici tantrice și doctrine conexe. Influența sa s-a extins mult în afara Indiei, în Tibet, Nepal, China, Japonia, Cambodgia, Vietnam și Indonezia. În prezent, budismul tibetan și diferite forme de hinduism sunt cele care prezintă cea mai puternică influență tantrică, precum și mișcarea internațională de yoga posturală și majoritatea formelor de spiritualitate alternativă americană grupate sub rubrica New Age. Definit în primul rând ca un stil de practică spirituală bogat în tehnici, Tantra nu are o doctrină unică și coerentă.

Mai degrabă, ea a dezvoltat învățături diferite în legătură cu diferitele religii care au adoptat metoda tantrică. Aceste învățături au tins să sprijine și să valideze practicile tantrei, care, în forma lor clasică, sunt orientate mai mult către omul de casă căsătorit decât către monahul sau renunțantul solitar, prezentând astfel ceea ce se poate numi un caracter mai degrabă de acceptare a lumii decât de negare a lumii. Astfel, Tantra, în special în formele sale non-duale, a respins valorile renunțante ale yoga patanjaliană, oferind în schimb o viziune a întregii realități ca auto-exprimare a unei Conștiințe Divine unice, libere și fericite sub orice nume, fie Ś.

Iva sau natura lui Buddha. Întrucât lumea era considerată reală, nu iluzorie, această doctrină a reprezentat o inovație semnificativă față de filosofiile indiene anterioare, care aveau tendința de a imagina divinul ca fiind absolut transcendent și/sau lumea ca fiind iluzorie. Consecința practică a acestui punct de vedere a fost că nu numai că gospodarii puteau aspira la eliberarea spirituală în sistemul tantric, ci ei erau tipul de practicanți pe care majoritatea manualelor tantrice îl aveau în vedere. Mai mult, întrucât Tantra a dizolvat dihotomia dintre spiritual și mundan, practicanții puteau implica fiecare aspect al vieții lor de zi cu zi în procesul lor de creștere spirituală, căutând să realizeze transcendentul în imanent. Deși marea majoritate a învățăturilor tantrice din scripturi nu se referă la sexualitate, în imaginația populară termenul tantra și noțiunea de sex superlativ sunt legate în mod indelebil. Această eroare a apărut probabil din faptul că unele dintre cele mai radicale școli non-duale au predat o formă de ritual sexual ca modalitate de a intra în stări intensificate și extinse de conștiință și de a dizolva limitele create de minte.