Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Rene Girard „Țapul ispășitor” este o explorare profundă a rădăcinilor violenței și ale țapului ispășitor în cultura și religia umană. Cartea oferă noi interpretări ale narațiunilor și miturilor biblice, subliniind natura sistemică a violenței și teoria mimetică a dorinței. În timp ce mulți cititori apreciază intuițiile profunde și ideile provocatoare ale lui Girard, complexitatea scrierilor sale și unele argumente controversate au atras critici.
Avantaje:Cititorii îl laudă pe Girard pentru analiza sa provocatoare și pentru impactul acesteia asupra înțelegerii violenței și culturii. Cartea este descrisă ca fiind puternică, deschizătoare de ochi și demnă de o reflecție profundă. Mulți au considerat că aceasta le sporește aprecierea textelor religioase, în special a Noului Testament, și au evidențiat perspectivele sale profunde asupra interacțiunii umane și a problemelor societale.
Dezavantaje:Criticii remarcă faptul că scrierea poate fi densă și dificil de digerat, necesitând adesea o analiză atentă a ideilor complexe. Unora dintre critici nu le place tendința lui Girard de a generaliza căutarea țapului ispășitor ca o explicație universală pentru toate interacțiunile umane și consideră că stilul său este pedant. În plus, unii susțin că Girard subapreciază contextul istoric și inteligența culturilor din trecut, ceea ce îi frustrează pe cititori.
(pe baza a 37 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Scapegoat
Conținutul cărții:
Considerat drept unul dintre cei mai profunzi critici ai timpurilor noastre, Ren Girard a urmat o linie de cercetare puternică în domeniul științelor umaniste și sociale. Teoriile sale, pe care presa franceză le-a denumit l'hypoth se girardienne, au stârnit controverse interdisciplinare, chiar internaționale. În "Țapul ispășitor", Girard își aplică abordarea la textele de persecuție, documente care relatează fenomene de violență colectivă din punctul de vedere al persecutorului - documente precum "Judecata regelui Navarrei" a poetului medieval Guillaume de Machaut, care dă vina pe evrei pentru Moartea Neagră și descrie uciderea lor în masă.
Girard compară textele de persecuție cu miturile, în special cu mitul lui Oedip, și descoperă teme și structuri izbitor de asemănătoare. Ar putea miturile să ascundă în mod regulat texte de persecuție? Răspunsurile lui Girard se află într-un studiu al Pasiunii creștine, care reprezintă același eveniment central, aceeași violență colectivă, întâlnită în toate mitologiile, dar care este citită din punctul de vedere al victimei inocente. Textul Patimilor oferă modelul de interpretare care a permis culturii occidentale să își demistifice propria violență - o demistificare pe care Girard o extinde acum la mitologie.
În spatele ipotezei textuale îndrăznețe a lui Girard se află o teorie puternică a istoriei și culturii. Respingerea de către Hristos a oricărei vinovății rupe ciclul mitic al violenței și al sacrului. Țapul ispășitor devine Mielul lui Dumnezeu; geneza prostească a idolilor pătați de sânge și zeii falși ai superstițiilor, politicii și ideologiilor sunt dezvăluiți.
--John Yoder "Religie și literatură".
