Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Target: Nimitz” este lăudată ca fiind un thriller geopolitic bine realizat, care explorează în mod realist un potențial conflict militar între SUA și Iran. Cartea este plină de informații detaliate despre operațiunile militare, dinamica guvernamentală și relațiile personale în cadrul unor scenarii cu miză mare. Cititorii apreciază autenticitatea personajelor și portretizarea captivantă atât a acțiunii, cât și a manevrelor politice discrete, alături de un context istoric care adaugă profunzime narațiunii.
Avantaje:⬤ Scenarii realiste și personaje credibile.
⬤ Cercetări amănunțite cu note de final detaliate și un glosar.
⬤ Stil de scriere captivant care menține interesul cititorului.
⬤ Explorare pătrunzătoare a dinamicii militare și politice.
⬤ Acțiune rapidă combinată cu dialog atent.
⬤ Oferă o lecție de istorie care îmbunătățește povestea.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au considerat că personajele și interacțiunile par prea idealizate.
⬤ Secțiunile cu ritm mai lent din mediul guvernamental s-ar putea să nu fie pe placul tuturor.
⬤ Ar putea fi densă pentru cititorii nefamiliarizați cu terminologia militară, fără cunoștințe prealabile sau utilizarea glosarului.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Ofițerul de marină pensionat Frank Warren, acum pilot de linie, se află în ultima zi a unei călătorii de rutină de patru zile. La bord se află William "Will Call" Stimson, din Marina SUA (pensionar), care acum lucrează la Capitol Hill. Will Call și Warren, colegi comandanți în timpul serviciului activ, au dezvoltat o prietenie puternică în timpul perioadelor lor de comandă și au rămas apropiați când fiecare s-a pensionat. Will Call Stimson are cunoștință de un post vacant în organizația secretarului apărării și crede că știe cine este candidatul perfect pentru această funcție.
Will Call așteaptă ca pasagerii să coboare din avion în Atlanta și apoi îl surprinde pe Warren cu o strângere de mână caldă și o îmbrățișare. Discută în sala de așteptare, unde Will Call descrie postul pe care Frank îl consideră atrăgător. După o discuție cu soția lor, Mary, decid să urmeze această nouă oportunitate și să se mute în zona Washington, D. C.
La Pentagon, Frank învață protocoalele administrative de la Denise Emerson, o asistentă atrăgătoare care pare să trăiască mult peste posibilitățile sale. Tot acolo lucrează două persoane pe care Frank le-a cunoscut în timpul serviciului activ, ca student la Universitatea Națională de Apărare (NDU). Contraamiralul Joseph Donaldson, "Joe 2 stele" în mintea lui Frank, a fost comandant și unul dintre primii selecționați pentru funcția de căpitan la NDU. Un ofițer de marină remarcabil și foarte apreciat, Radm. Ascensiunea fulminantă a lui Donaldson în grad a dus la repartizarea sa la Pentagon ca director al Marinei pentru războiul aerian. Tot la Pentagon a fost repartizată și Sharon Fleming, care ocupă funcția de secretar adjunct al apărării pentru afaceri de securitate internațională. La fel ca Frank Warren și Joseph Donaldson, ea a fost studentă la NDU și a făcut parte din echipa de jocuri de război a lui Warren în timpul anului lor universitar.
Warren, Donaldson și Fleming sunt din nou aduși împreună de activitatea navală iraniană neobișnuită din Golful Persic. În Situation Room de la Casa Albă, toți trei contribuie la formularea unui răspuns al forțelor militare americane la actele de agresiune manifestate de iranieni. Planul inițial prezentat președintelui nu i se pare corect novicei în planificarea de război Frank Warren. Warren contestă planul CentCom și propune o strategie alternativă. În mod surprinzător, președintele invocă propunerea lui Warren și ordonă punerea ei în aplicare.
În Golful Persic, USS Nimitz (CVN-68) ancorează din cauza unor probleme cu sistemul său de propulsie nuclear. USS Bunker Hill (CG-52) și USS Milius (DDG-69) efectuează serviciul de pază în timp ce Nimitz se străduiește să își repună reactoarele în funcțiune. În zorii zilei de duminică, un B-52 Stratofortress urlă deasupra capetelor marinarilor iranieni și americani, iar un al doilea survol se încheie cu o demonstrație explozivă de putere de foc. Bărcile mici și cele două submarine iraniene se întorc la Bandar Abbas, iar conflictul din Golful Persic este rezolvat fără alte incidente.
Fiecare parte privește evenimentul prin propria lentilă și fiecare trage concluzii eronate. Neliniștea lui Frank Warren cu privire la stilul de viață și dispoziția Denisei Emerson este bine întemeiată, dar necoroborată. Denise furnizează pe ascuns autorităților de la Teheran informații secrete pe care le poate obține în timpul rutinei sale normale de lucru, motivată de moartea părinților săi, care au murit când avionul lor iranian a fost doborât de o navă de război a Statelor Unite în iulie 1988.
Teoria "ceții războiului" a lui Von Clausewitz se dovedește din nou în timp ce Statele Unite și Iranul își continuă echilibrul delicat, cu consecințe potențial mortale.
