Tați și fii

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Tați și fii” de Turgheniev evidențiază profunzimea explorării personajelor și portretizarea conflictului dintre generații, în timp ce opiniile privind calitatea traducerii variază semnificativ. Mulți recenzenți apreciază adnotările bogate și perspectivele literare oferite de carte, dar unii își exprimă nemulțumirea față de traducerea lui Charles James Hogarth, favorizând versiuni mai moderne.

⬤ Explorare profundă a caracterului și a complexității psihologice, în special cu Bazarov ca protagonist nuanțat.
⬤ Adnotări bogate și o prefață fantastică care sporesc înțelegerea.
⬤ Narațiune captivantă care surprinde esența societății ruse din secolul al XIX-lea și tema conflictului dintre generații.
⬤ Considerată în general o bună introducere în literatura rusă.
⬤ Descrieri vibrante ale naturii și proză vie.

⬤ Traducerea lui C.J. Hogarth este considerată învechită și dificilă de unii cititori, care recomandă traduceri mai noi.
⬤ Proza poate fi considerată floridă sau pedantă, ceea ce îi poate descuraja pe unii cititori.
⬤ Unele exemplare sunt criticate pentru calitatea fizică, cu referiri la pagini îngălbenite și caractere mici.
⬤ Există sentimente mixte cu privire la impactul general al cărții, unii cititori considerând-o supraevaluată sau neconvingătoare.

(pe baza a 30 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Fathers and Sons

Conținutul cărții:

Cu o introducere de Lionel Kelly, Universitatea din Reading.

Traducere de C. J. Hogarth.

Părinți și fii este unul dintre cele mai mari romane rusești ale secolului al XIX-lea și a fost mult timp aclamat drept cea mai bună operă a lui Turgheniev. Este un roman politic plasat într-un context domestic, cu o temă universală, clivajul generațional dintre tați și fii. Plasat în 1859, în momentul în care statul autocratic rus începea să se îndrepte cu ezitare către reforma socială și politică, romanul explorează conflictul dintre tații liberali cu simpatii reformiste rusești și fiii lor intelectuali liber-cugetători a căror ideologie revoluționară amenința stabilitatea statului.

În centrul său se află Evghenii Bazarov, un antagonist cu voință puternică al tuturor formelor de ortodoxie socială, care se proclamă nihilist și crede în necesitatea răsturnării tuturor instituțiilor statului. Pe măsură ce romanul se dezvoltă, ambițiile politice ale lui Bazarov se împletesc fatal cu preocupările emoționale și private, iar sfârșitul său este un eșec tragic. Romanul a provocat o furie amară la publicarea sa în 1862, care, un an mai târziu, l-a îndepărtat pe Turgheniev din Rusia.