Tea: Consum, politică și revoluție, 1773-1776

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

Tea: Consumption, Politics, and Revolution, 1773-1776

Conținutul cărții:

În Tea, James R. Fichter arată că, în ciuda așa-numitei petreceri a ceaiului de la Boston din 1773, două transporturi mari de ceai de la Compania Indiilor de Est au supraviețuit și au fost consumate în America de NordSupraviețuirea lor a modelat politica anilor următori, a împiedicat eforturile de rambursare a companiei pentru ceaiul pierdut în portul Boston și a sugerat puterea durabilă a consumerismului în politica revoluționară.

Protestele împotriva ceaiului erau foarte răspândite în 1774, dar la fel erau și reclamele și vânzările de ceai, susține Fichter. Protestele erau spectacole zgomotoase și uneori înșelătoare, nu semne clare că consumul de ceai era nepopular. Revoluționarii au denigrat ceaiul în propaganda lor și au interzis importul și consumul de ceai și bunuri britanice.

Cu toate acestea, registrele negustorilor arată că aceste bunuri erau încă vândute și consumate pe scară largă în 1775. Coloniștii i-au sprijinit pe patrioți mai mult decât au respectat interdicția de consum.

Atunci când Congresul a pus capăt interdicției privind ceaiul în 1776, acesta a motivat că interdicția a fost încălcată pe scară prea largă pentru a putea fi aplicată. La urma urmei, războiul era un mijloc mai eficient decât boicotul pentru a rezista Parlamentului și, pe măsură ce armele rebelilor avansau, patrioții confiscau ceaiul și alte bunuri lăsate în urmă de britanici.

Până în 1776, protestatarii au căutat ceaiul și, opunându-se prețului său ridicat, l-au redistribuit mai degrabă decât l-au distrus. Cu toate acestea, după cum demonstrează Fichter în lucrarea Tea (Ceai), până atunci marfa nu era un simbol al statului britanic, ci al consumerismului american.