Tehnici ale observatorului: Despre viziune și modernitate în secolul al XIX-lea

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează natura subiectivă a viziunii tehnologice, concentrându-se în special asupra modului în care ideile culturale și sociale ne modelează percepția asupra unor instrumente obiective precum camerele foto. Cartea contestă gândirea tradițională iluministă care separă mitul de știință, susținând că valorile culturale sunt adesea încorporate în mod invizibil în tehnologie.

Cartea prezintă perspective profunde asupra percepției viziunii și tehnologiei, istoricizând în mod eficient conceptele de vedere și obiectivitate. Este foarte recomandată cititorilor interesați de discuțiile academice pe aceste teme. Mai mulți recenzenți au considerat-o provocatoare și iluminatoare, lăudând relevanța sa pentru mass-media contemporană.

Stilul de scriere este considerat laborios și poate fi dificil de digerat pentru cititorii ocazionali. În plus, există plângeri cu privire la calitatea fizică a cărții, un recenzent observând că este fragilă și slab tipărită.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Techniques of the Observer: On Vision and Modernity in the Nineteenth Century

Conținutul cărții:

Tehnicile observatorului de Jonathan Crary oferă o perspectivă radical nouă asupra culturii vizuale a secolului al XIX-lea, reevaluând problemele modernismului vizual și ale modernității sociale. Această analiză a formării istorice a observatorului este o relatare convingătoare a preistoriei societății spectacolului.

În Techniques of the Observer, Jonathan Crary oferă o perspectivă radical nouă asupra culturii vizuale a secolului al XIX-lea, reevaluând problemele atât ale modernismului vizual, cât și ale modernității sociale.

Inversând abordările convenționale, Crary ia în considerare problema vizualității nu prin studiul operelor de artă și al imaginilor, ci prin analiza construcției istorice a observatorului. El insistă asupra faptului că problemele vizuale sunt inseparabile de funcționarea puterii sociale și examinează modul în care, începând cu anii 1820, observatorul a devenit locul unor noi discursuri și practici care situau vederea în cadrul corpului ca eveniment fiziologic. În paralel cu apariția bruscă a opticii fiziologice, subliniază Crary, au fost dezvoltate teorii și modele ale "vederii subiective" care au oferit observatorului o nouă autonomie și productivitate, permițând în același timp noi forme de control și standardizare a vederii.

Crary examinează o serie de lucrări diverse în filosofie, în științele empirice și în elementele unei culturi vizuale de masă emergente. El discută pe larg semnificația aparatelor optice precum stereoscopul și a dispozitivelor precinematice, detaliind modul în care acestea au fost produsul noilor cunoștințe fiziologice. El arată, de asemenea, cum aceste forme de cultură de masă, etichetate de obicei drept "realiste", se bazau de fapt pe modele abstracte de viziune și sugerează că noțiunile mimetice sau perspectivale de viziune și reprezentare au fost inițial abandonate în prima jumătate a secolului al XIX-lea într-o varietate de instituții și discursuri puternice, cu mult înainte de pictura modernistă din anii 1870 și 1880.