Temple itinerante: Metodismul în corturi 1814-1832

Titlul original:

Itinerant Temples: Tent Methodism 1814-1832

Conținutul cărții:

După moartea lui John Wesley în 1791, schismele din metodismul wesleyan au avut loc în mod regulat. Aceste evenimente nu au fost neașteptate, iar autoritățile le-au acceptat adesea cu puțin regret evident, chiar dacă nu le-au încurajat de fapt.

Prima sciziune majoră a avut loc în 1797, când s-a format Methodist New Connexion, iar în următorii douăzeci de ani, alte sciziuni semnificative au dus la înființarea Primitive Methodists și a Bible Christians. Au apărut alte ramificații care au durat perioade mai scurte. Una dintre acestea a fost Tent Methodists, un grup care a fost în mare parte ignorat de istorici, probabil pentru că nu a devenit un organism național sau regional important.

Totuși, semnificația sa nu a fost suficient recunoscută. Un cort, apoi două, capabile să găzduiască congregații de peste 500 de persoane, au fost utilizate pe scară largă de predicatorii din circuitul wesleyan din Bristol și din afara acestuia începând cu 1814, în plus față de angajamentele lor din planul de predicare.

Acestea au primit diferite grade de sprijin și ostilitate din partea ierarhiei circuitului, iar la sfârșitul anului 1819 s-au făcut încercări de a aduce activitatea sub autoritatea superintendentului circuitului. Predicatorii locali implicați au refuzat să renunțe la controlul corturilor și a început o dispută acerbă care a dus la expulzarea efectivă a trei predicatori locali importanți.

Aceștia, împreună cu alții, au format secta metodistă Tent care, timp de mai mulți ani, a înregistrat progrese considerabile în mai multe părți ale Angliei și într-o mică zonă din sudul Țării Galilor. Declinul a început la începutul anului 1826, iar până în 1832 corturile au fost cedate și toate capelele achiziționate de sectă au fost vândute.