Teologie pastorală: Un tratat despre funcția și îndatoririle pastorului creștin (A Treatise on the Office and Duties of the Christian Pastor)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază explorarea cuprinzătoare a rolului pastoral de către Fairbairn, detaliind diverse aspecte precum natura funcției, îndatoririle pastorului și importanța comunicării eficiente. Textul este lăudat pentru profunzimea sa și pentru utilizarea de exemple istorice, ceea ce îl face o resursă valoroasă atât pentru pastori, cât și pentru laicii implicați în slujire.

⬤ Tratat cuprinzător despre rolul pastorului
⬤ examinare aprofundată a funcției și a îndatoririlor sale
⬤ exemple utile de slujitori de succes
⬤ abordează obiecții teologice importante
⬤ recomandări practice pentru predicare și îngrijire pastorală.

⬤ Poate fi copleșitoare prin caracterul său cuprinzător pentru unii cititori
⬤ referințele specifice la practicile istorice pot să nu rezoneze cu toate audiențele
⬤ anumite secțiuni pot fi dense pentru cei care nu sunt familiarizați cu terminologia teologică.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Pastoral Theology: A Treatise on the Office and Duties of the Christian Pastor

Conținutul cărții:

Fairbairn se întoarce mai întâi la natura oficiului pastoral, relația sa cu biserica, natura acestuia și chemarea de a intra în oficiu. Apoi discută despre viața socială a pastorului, îndatoririle speciale ale funcției, diferitele tipuri de discursuri, vizitele pastorale și instrucția catehetică, vizitarea celor bolnavi, suferinzi și muribunzi.

Apoi abordează rugăciunea publică și serviciile devoționale, administrarea disciplinei și, în final, mijloacele și agențiile subsidiare. Fairbairn spune: "Această funcție are de-a face cu supravegherea și îngrijirea sufletelor și, prin însuși numele său, implică faptul că slujitorii Evangheliei sunt chemați să exercite oarecum aceeași fidelitate și solicitudine față de acestea, pe care se așteaptă ca păstorii să o facă în privința turmelor lor. "Amintiți-vă de cei care vă cârmuiesc" (Evr.

13:7). Pastorația includea în mod necesar exercitarea unei funcții administrative, precum și a unei funcții de predare; totuși, predarea era mai directă și mai proeminentă, deoarece totul trebuia să se desfășoare în legătură cu cunoașterea și credința adevărului.

Fairbairn spune: "În vremurile apostolice, obiectul său principal de preocupare era răspândirea Evangheliei și plantarea de biserici ca urmare a propagării acesteia; supravegherea și guvernarea anumitor biserici ocupau doar un loc secundar." Ea găzduiește o slujbă de reconciliere cu Isus Hristos, care ar însoți apoi edificarea prin Isus Hristos. Este, în toate privințele, un serviciu al iubirii.

Într-o astfel de slujbă există, fără îndoială, un element preoțesc, deoarece îi obligă pe cei care vor să o îndeplinească corect nu numai să trateze cu oamenii în numele lui Dumnezeu, ci și să trateze cu Dumnezeu în numele oamenilor, să însoțească toate slujbele lor de cuvânt și doctrină cu mijlociri la tronul harului. "Slujitorul este atunci în culmea demnității sale, atunci când de la amvon hrănește turma Domnului cu doctrina sacră.".