Teoria conspirației în literatura latină

Titlul original:

Conspiracy Theory in Latin Literature

Conținutul cărții:

Teoria conspirației ca cadru teoretic a apărut abia în ultimii douăzeci de ani; comentatorii o consideră o modalitate productivă de a explica acțiunile și gândurile indivizilor și societăților. În această explorare convingătoare a literaturii latine, Pag n folosește teoria conspirației pentru a ilumina modul în care romanii de elită invocau conspirația în timp ce navigau printre ierarhiile, diviziunile și inegalitățile din societatea lor.

Dând impresia că descoperă conspirații peste tot, romanii puteau găsi necesitatea de a zdrobi revoltele sclavilor, de a pedepsi rivalii cu moartea sau exilul, de a concedia femeile, de a denigra străinii sau de a-și privi împărații cu o suspiciune profundă. Dezvoltându-și lucrările anterioare Conspiracy Narratives in Roman History, Pag n interpretează aici operele poeților, satirilor, istoricilor și oratorilor - Juvenal, Tacitus, Suetonius, Terence și Cicero, printre alții - pentru a dezvălui modul în care fiecare scriitor a dat glas unor actori fictivi sau reali care erau implicați în intrigi și motivați de o viziune calculatoare asupra lumii. Pătrunzând în mai multe genuri, Pag n oferă o critică puternică a modului în care conspirația și teoria conspirației se pot impune și prospera atunci când zvonurile, frica și secretul devin metode obișnuite de interpretare (și adesea de denaturare) a evenimentelor trecute și actuale.

În societatea romană, în care cunoștințele despre ceilalți erau adesea deficitare și stereotipurile dominau, teoria conspirației explica modul în care funcționa lumea. Persistența teoriei conspirației, din antichitate până în zilele noastre, atestă puterea sa ca mecanism de confruntare cu fragilitățile condiției umane.