Teoria Hashtag-ului

Recenzii ale cititorilor

„Teoria hashtag-ului” de Andreas Bernard explorează originile și diferitele efecte ale hashtag-urilor în societate, abordând utilizarea lor în activismul politic și marketing. Cartea este scurtă și oferă informații de bază, dar mulți cititori consideră că îi lipsește profunzimea și analiza aprofundată.

Context informativ privind originile hashtagului și utilitatea acestuia în social media și activism; context istoric interesant privind cuvintele-cheie și relația acestora cu hashtagurile.

⬤ Cartea este prea scurtă, având doar 77 de pagini, ceea ce duce la o tratare superficială a subiectelor importante
⬤ îi lipsește profunzimea în explorarea impactului hashtagurilor asupra activismului politic și marketingului
⬤ nu recunoaște pe deplin potențialele efecte negative ale hashtagurilor.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Theory of the Hashtag

Conținutul cărții:

Aceasta este o carte scurtă despre cel mai proeminent semn al vremurilor noastre. Simplul semn # este folosit acum atât de mult încât este ușor să trecem cu vederea efectele fundamentale pe care le-a avut în structurarea dezbaterii publice.

Cu ajutorul său, declarațiile sunt grupate împreună, iar discursul este organizat și amplificat în jurul unor cuvinte la modă comune. Această metodă ne permite să navigăm mai ușor în volumul uriaș de declarații online, dar sporește și riscul de nivelare a declarațiilor și de stingere a diferențelor, așa cum a fost exemplificat de dezbaterea #MeToo. Andreas Bernard urmărește cariera tânără și spectaculoasă a umilului hashtag.

El urmărește istoria semnului #, documentând utilizarea acestuia de către Twitter și Instagram, iar apoi examinează cele mai proeminente domenii contemporane ale semnului în activismul socio-politic și în marketing - două domenii aparent foarte diferite care sunt unite de pasiunea lor pentru hashtag. Theory of the Hashtag aruncă o lumină strălucitoare asupra unei trăsături mici, dar omniprezente, a culturii noastre digitale contemporane și arată modul în care aceasta modelează în mod clandestin sfera publică.