Teoria și practica prânzului

Recenzii ale cititorilor

Cartea „A Legend in his own Lunchtime” de Keith Waterhouse explorează arta și semnificația prânzului prin diverse subiecte, inclusiv alegerea locului, compania, alegerile alimentare și recomandările de băuturi. Scrisul lui Waterhouse este lăudat pentru claritatea și inteligența sa, deși unii cititori consideră că abordează subiectul prea serios.

Bine scrisă și captivantă, cu proză clară și plină de spirit. Oferă o îmbrățișare profundă a experienței culinare și a semnificației sale culturale. Foarte recomandat de mai mulți cititori.

Unii cititori consideră că autorul ia subiectul prea în serios, sugerând că ar putea beneficia de un ton mai ușor.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Theory and Practice of Lunch

Conținutul cărții:

Keith Waterhouse este foarte atent la ceea ce nu este prânzul: „Nu este cocktail de creveți, friptură și gateau Black Forest cu directorul băncii. Nu este un prânz civic, comemorativ, de birou anual sau funerar.

Nu este un moment în care niciuna dintre părți nu ține dietă, nu se grăbește”. El este la fel de precis în ceea ce privește prânzul: „Este o masă de prânz luată pe îndelete de, în mod ideal, două persoane. Trei este o mulțime, patru se împarte întotdeauna ca o amibă dublă în două perechi, șase este o întâlnire, opt este o conferință...

Pot fi abordate și câteva afaceri ușoare, dar ocazia este cu adevărat socială. Fie că știu sau nu, atâta timp cât zăbovesc în restaurant, au o aventură.

Afacerea este prânzul”. The Theory and Practice of Lunch (Teoria și practica prânzului) este un manual autoritar și încântător de spiritual despre arta de a lua cea mai plăcută masă a zilei, scris de un observator perspicace al spectacolului care trece, care și-a enumerat singurul hobby în Who's Who ca fiind „prânzul”.