Terorism diplomatic: Anatomia terorii de stat din Iran

Titlul original:

Diplomatic Terrorism: Anatomy of Iran's State Terror

Conținutul cărții:

Assadollah Assadi a devenit primul diplomat iranian în funcție care a fost reținut, anchetat, judecat, condamnat și închis, după ce a plănuit să arunce în aer mii de participanți la summitul mondial anual al Rezistenței iraniene "Free Iran World Summit" din Villepinte, Franța, unde Maryam Rajavi, președinta aleasă a Consiliului Național al Rezistenței Iraniene din opoziție, a luat cuvântul, alături de sute de demnitari politici din întreaga lume.

La sfârșitul lunii februarie 2022, autoritățile din Iran au reținut un lucrător umanitar belgian și, de data aceasta, a fost rândul Belgiei să fie șantajată cu încă o luare de ostatici de către un regim care, timp de peste 40 de ani, a profitat de îngăduința Occidentului pentru a-și continua acțiunile ilegale și criminale. Ostaticii sunt pârghia regimului iranian pentru eliberarea lui Assadi și returnarea acestuia în Iran, de unde a plecat la sfârșitul lunii iunie 2018 cu un dispozitiv exploziv extrem de sofisticat și letal în geanta sa diplomatică. Assadi și plătitorii săi din serviciile secrete iraniene nu s-au gândit de două ori înainte de a transporta bomba la Viena cu un avion comercial de pasageri.

Faptul că Assadi a fost supravegheat îndeaproape și a fost prins în flagrant delict livrând bomba complicilor săi într-o pizzerie din Luxemburg nu deranjează regimul iranian. Pentru acesta, Assadi este un diplomat erou care își îndeplinește "îndatoririle", deși contravine direct Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice și dreptului internațional.

Acest caz evidențiază cooperarea strânsă dintre Ministerul Afacerilor Externe (MAE) și Ministerul de Informații și Securitate (MOIS) în activitățile teroriste din Europa.

După luarea de ostatici a cetățeanului belgian în Iran, în februarie, regimul a transmis în mod clar mesaje pe canale secundare către Belgia, iar cele două părți au semnat în secret un tratat de schimb de prizonieri la 11 martie.

Prima dezvăluire publică a acestui "pact cu diavolul"(i) a avut loc atunci când ministrul justiției din Belgia, Vincent Van Quickenborne, a prezentat de urgență un proiect de lege Parlamentului belgian la 29 iunie, prin care se urmărea ratificarea tratatului cu Iranul prin intercalarea acestuia între alte două tratate de schimb de prizonieri. Ulterior, el a apărat proiectul de lege neplăcut, spunând cu blândețe: "Iranul este un stat rebel, dar noi nu alegem cu cine să vorbim". El a subliniat că eliberarea belgienilor era "prioritatea noastră"(ii).

Dacă prim-ministrul Alexander De Croo și ministrul său al justiției ar fi avut voința lor, legea ar fi fost promulgată patru zile lucrătoare mai târziu.

Dar membrii Parlamentului, inclusiv unii din coaliția guvernamentală, au criticat vehement tratatul. În același timp, Rezistența iraniană a condamnat posibilitatea eliberării lui Assadi înapoi în Iran și a cerut să se ia măsuri pentru a împiedica acest lucru. Acest apel a galvanizat opoziția față de acest proiect de lege rușinos în rândul iranienilor, în Parlamentul Belgiei, în presă și în fața opiniei publice.

Această campanie a condus la dezbaterea asupra tratatului, care a continuat timp de peste două săptămâni.

Ratificarea tratatului era așteptată până la 4 iulie, dar în cele din urmă a fost ratificată peste două săptămâni mai târziu, la 21 iulie. Cu toate acestea, NCRI, președintele său ales și un grup de potențiale victime ale complotului terorist al lui Assadi au lansat o contestație legală împotriva încercării guvernului de a elibera un terorist condamnat. Această contestație urmează să fie audiată și soluționată. Între timp, a fost emisă o ordonanță judecătorească care împiedică eliberarea lui Assadi.