Terorismul de stat și Statele Unite: De la contrainsurgență și războiul împotriva terorismului

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o examinare critică a politicii externe a Statelor Unite, în special în ceea ce privește terorismul de stat și susținerea regimurilor care încalcă drepturile omului. Prin studii de caz ale diferitelor țări din America Latină și din alte regiuni, cartea susține că acțiunile SUA contrazic adesea valorile proclamate ale libertății și democrației. Unii cititori au considerat cartea informativă și importantă, în timp ce alții au criticat-o pentru prejudecățile percepute.

Informativă și bine documentată, oferind o perspectivă critică asupra politicii externe a SUA. Utilizarea studiilor de caz ilustrează în mod eficient legătura dintre sprijinul SUA și terorismul de stat. Subliniază un subiect important privind terorismul de stat și rolul Americii, încurajând cititorii să reevalueze narațiunile comune despre terorism.

Unii recenzenți critică cartea ca fiind părtinitoare, sugerând că îi lipsește o perspectivă echilibrată și îi portretizează cu simpatie pe insurgenții de stânga. Există afirmații conform cărora analiza lui Gareau poate fi prea simplistă și nu recunoaște complexitatea contextului istoric, în special în ceea ce privește comunismul.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

State Terrorism and the United States: From Counterinsurgency and the War on Terrorism

Conținutul cărții:

Acest studiu expune sprijinul pe care administrațiile de la Washington l-au acordat dictaturilor de dreapta care au comis acte de terorism, în special în timpul războiului rece și al războiului împotriva terorismului. Studiul oferă o critică a acestui din urmă război, iar portretizarea războiului anterior servește drept fundal necesar pentru înțelegerea și evaluarea celui din urmă război. Studiul respinge definiția îngustă a terorismului impusă de Washington, care exclude din definiție terorismul comis de guverne (terorismul de stat) și, din motive politice, restrânge termenul doar la terorismul privat comis de persoane particulare sau de organizații neguvernamentale. Fiecare dintre cele șase rapoarte ale Comisiei pentru Adevăr utilizate în cadrul studiului - unul pentru El Salvador, Chile, Argentina și Africa de Sud și două cu concluzii remarcabil de similare pentru Guatemala - a constatat că guvernele au fost responsabile pentru marea preponderență a terorismului și a altor acte de represiune care au avut loc în țările lor respective, mult mai mult decât gherilele. În El Salvador, Guatemala și Chile, guvernele au fost găsite vinovate de peste 90 % din actele de terorism și alte acte de represiune. Sponsorizat de Organizația Națiunilor Unite, de guvernele succesoare ale celor care au comis acte de terorism de stat sau de Arhidieceza Catolică din Guatemala City, fiecare dintre aceste rapoarte se bazează pe mii de interviuri, majoritatea cu victime supraviețuitoare sau cu familiile și prietenii acestora.

Toate rapoartele Comisiei pentru Adevăr au acuzat teroriștii de stat că au comis acte de cruzime și terorism inimaginabile, de nedescris, ceea ce Comisia pentru Adevăr din Argentina a caracterizat drept o "enciclopedie a ororii". Prezentată ca o apărare împotriva comunismului și uneori influențată de alte motive - rasismul în Africa de Sud și Guatemala și antisemitismul în Argentina - motivul de bază al teroriștilor de stat s-a dovedit a fi păstrarea status quo-ului și prevenirea schimbărilor sociale. Ei au vânat, torturat, terorizat și ucis țărani, muncitori, studenți, profesori, preoți și călugărițe. Comisia pentru Adevărul din Guatemala, sponsorizată de Organizația Națiunilor Unite, a găsit guvernul acestei țări vinovat de genocid. Cu unele excepții, o mass-media națională conformă s-a angajat în autocenzură, transmițând chiar și minciunile inspirate de guvern, care considerau gherilele, și nu guvernul, responsabile pentru majoritatea atrocităților. Aceasta și alte dovezi sugerează că așa-numitul război împotriva terorismului este un război parțial, care nu îi vizează pe principalii făptași, teroriștii de stat. Definiția incompletă asupra căreia insistă Washingtonul îl protejează de acuzația de a fi un susținător al terorismului.

Sprijinul acordat de Washington regimurilor teroriste de stat a luat de obicei forma instruirii trupelor acestora în "contrainsurgență", în prezent "contraterorism", și prin furnizarea de fonduri și împrumuturi, echipamente militare și sprijin diplomatic. Studiul indică faptul că Washingtonul a ajutat regimul lui Saddam Hussein și regimurile de apartheid din Africa de Sud să dezvolte cu succes arme de distrugere în masă. Saddam a folosit otravă împotriva kurzilor și iranienilor. Rasiștii din Pretoria au produs șase arme nucleare, pe care le-au distrus, la cererea Washingtonului, înainte de a preda guvernul lui Nelson Mandela. Pentru a asigura finanțarea continuă de către Kuweit a războiului de agresiune al lui Saddam împotriva Iranului (1980-1988), administrația Reagan a arborat pavilionul american pe navele șeicatului pentru a le proteja de Iran. Această administrație a devenit, de asemenea, un cobeligerant în "războiul petrolului" al lui Saddam, scufundând jumătate din marina iraniană. Se poate susține că, fără acest ajutor, Saddam ar fi fost înfrânt și înlăturat de Iran în 1988. Sprijinul acordat lui Saddam de administrația Reagan și de cea a bătrânului Bush în primii ani ai acesteia pune în perspectivă pretențiile morale ulterioare ale Washingtonului pentru inițierea de războaie împotriva dictatorului. Sprijinul acordat lui Saddam în războiul Iran-Irak servește, de asemenea, cititorului ca o introducere la ceea ce urmează.